Mai devreme întrebam dacă cineva ştie de ce Saudek foloseşte acest cer pe două fotografii diferite...
Hey, Joe!, 1959marți, 23 decembrie 2008
joi, 18 decembrie 2008
De ce la ei bibliotecile sunt pline de oameni?
Ultimele tendinţe în blogosfera şi jurnalistica moldovenească - titlurile trebuie să înceapă cu următoarele întrebări/formulări:
Cît se poate? Oare cît o să mai? De ce la noi? De ce nu putem şi noi în sfîrşit? Cît timp o să mai? Oare chiar nu se găseşte? Este culmea!
Cît se poate? Oare cît o să mai? De ce la noi? De ce nu putem şi noi în sfîrşit? Cît timp o să mai? Oare chiar nu se găseşte? Este culmea!
vineri, 12 decembrie 2008
Sustin proiectul 2009.md!
Ţin minte că la vreo 14 ani mă jucam cu verişorii mei mai mici de-a banii la bunica. Făceam bani din hîrtie, îi coloram, îi semnam şi stabileam o listă de servicii care se plateau cu acesti bani. Astfel adusul unei căldări de apă era cinci lei, adusul vacii de la rînd era 15 lei, culesul roşiilor 10 lei căldăruşa etc.
Acelaşi efect are şi proiectul 2009.md - e un proiect absolut inutil - niste hîrtiuţe colorate, dar atrage un numar enorm de vizitatori şi comentarii. Toţi se dau cu părerea — ditamai Nicu Popescu şi Sandu Culiuc!
Fantastică reuşita autorilor. Jos pălăria!
;)
Dănuţ
Banii erau absolut inutili, dar motivaţia de a lucra a crescut la verişorii mei enorm. Apa era permanent proaspat adusă de la fîntînă, se certau cei care doreau să se ducă după vacă etc. Respectiv, eu, care eram cel mai mare, practic nu aveam de lucru. Doar mai făceam nişte bani. (Cam aşa în linii mari lucrează şi economia modernă, apropo...)Acelaşi efect are şi proiectul 2009.md - e un proiect absolut inutil - niste hîrtiuţe colorate, dar atrage un numar enorm de vizitatori şi comentarii. Toţi se dau cu părerea — ditamai Nicu Popescu şi Sandu Culiuc!
Fantastică reuşita autorilor. Jos pălăria!
;)
vineri, 5 decembrie 2008
Şi totuşi va rămîne cac.md :(
N-am rezistat şi am scris acum o lună o scrisoare la ministerele de externe ale ţărilor participante la Centrul Comun de Vize. Iată răspunsul:
Dear Mr. Ion Grosu,
With reference to your electronic letter, we would like to thank you for the interest in the work of the
We would also like to inform you that the correct name of the center is
At the same time, we would like to pay your attention to the fact that the abbreviation CAC stands for many organization and associations in Romanian as (Court of Appeal of Chisinau, CAC indexes in economy, Association of canine handlers of
Respectfully,
Botond Zákonyi
press attache
The Embassy of
Am considerat normal să le trimit o replică:
Dear Botond Zakonyi,
thank you for your reply. It's a pity that your institution doesn't intend to change its domain name. It remains insulting and to a certain degree funny. I recommend you asking any 10 native speakers outside your organization about it and then may be you could change your mind.
Regarding the arguments in your letter - they are wrong.
Curtea de Apel din Chisinau's acronym is CA Chisinau and never CAC. Please check these links - (Magistrature Council newsmoldova timpul mol
The economy index comes from French Cotation Assistée en Continu and like many other foreign names can't be changed.
The same is available for Asociatia Chinologica din Romania (A.Ch.R.) the body that organizes official competitions for dogs in
I knew that CAC.md comes from
Ion Grosu.
Am pus şi un sondaj alături pentru că am impresia că sunt singurul deranjat de acest fapt.
luni, 1 decembrie 2008
Fotografii dintr-un Chisinau disparut - 1940
Probabil ştiţi că Google oferă acum posibiliatea de a căuta prin 10 milioane de fotografii din arhiva revistei Life. Mi-a fost interesant să descopăr vreo 20-30 de fotografii din Basarabia anului 1940. Vine ca un argument la un comentariu făcut acum cîteva luni pe blogul lui Vladimir Bulat, în legătură cu supravieţuirea dezastrelor istorice de către basarabeni:
Da, se poate spune ca am supravietuit - ca specie. Adica oamenii vii au ramas tot timpul. Ca societate am murit de multe ori. Lipsa de continuitate din aceste rupturi ne costa decade de barbarie la fiecare trecere.
"E discutabila afirmatia ca am supravietuit. Pe de o parte, noi, viii de azi nu am fost martorii nici unui mare cataclism social. Pe de alta parte, noi, ca popor, locuitorii Basarabiei, suntem intr-atat de diferiti de la o suta de ani la alta, incat supravietuirea poate fi acceptata doar ca o metafora. Basarabia sfarsitul secolului XIX, in care erau doua licee de baieti si unul de fete - si ce licee! - cladirea Muzeului de Istorie!, in care s-a construit tot ce mai este admirat acum in Chisinau nu a supravietuit. Ea nu poate fi comparata cu Basarabia de acum. Nu exista nici o legatura istorica intre cele doua. Nici basarabie, ca concept nu mai exista, fara rama cronologica. Cate din familiile mari ale acelei Basarabii s-au pastrat?
Bessarabia a a murit si s-a reinventat in 1918 si s-a numit Basarabia. A murit si s-a reinventat in 1944 si s-a numit RSSM, a murit si se reinventeaza din 1992 cu numle Republica Moldova. In fiecare din aceste transformari societatea basarabeana si-a pierdut elita. Fie prin emigrari nevoite, fie prin masacre.Da, se poate spune ca am supravietuit - ca specie. Adica oamenii vii au ramas tot timpul. Ca societate am murit de multe ori. Lipsa de continuitate din aceste rupturi ne costa decade de barbarie la fiecare trecere.
Si cine stie cum arata fiecare din noi, daca societatile care ne-au precedat se realizau pana acum."
duminică, 30 noiembrie 2008
joi, 13 noiembrie 2008
Şcoala Moldovenească de design
Invitaţie
Cluburile Consiliului Europei,
Academia Europeană a
Societăţii Civile,
Agenţia Tinerilor Jurnalişti “AMP-Internaţional”
Federaţia din Moldova a Asociaţiilor, Centrelor şi Cluburilor UNESCO,
Uniunea Naţională a Studenţilor şi
Tineretului din Moldova,
Uniunea Scriitorilor din Moldova,
Biblioteca “Onisifor Ghibu”
Vă invită la
Conferinţa Europeană a Junilor Jurnalişti
(Biblioteca „Onisifor Ghibu”, 11.11.2008, ora 10.30-13.30)
Conferinţa Transfrontalieră a Tinerilor
(Biblioteca „Onisifor Ghibu”, 12.11.2008, ora 10.30-16.00)
Expoziţia “Viaţa e Scurtă –
Arta e Nemuritoare”
(Salonul Brâncuşi, 11.11.2008, ora 14.00)
Concertul de binefacere “Vocea Copilului Flămând”
(Sala Mare a Uniunii Scriitorilor,
12.11.2008, ora 18.00-20.00)
Participanţi la Concertul de Binefacere:
Compozitori, interpreţi şi dansatori din Moldova, Letonia, România, Federaţia Rusă, Armenia, Germania, Ucraina, Belarus, Niger (Africa)
Se dedică Aniversării de 60 de ani ai
Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului
miercuri, 12 noiembrie 2008
Femeile din Moldova între Kosovo şi Forumul Economic Mondial
Forum Economic Mondial a decis - Moldova se află printre cele mai bune ţări care asigură respectarea egalităţii sexelor. Problemele de gender nu mai sunt o prioritate, dragi ONG-işti, cititori şi femei. Dacă vreţi întregul raport - iată-l, dar vă spun eu - Moldova e locul 20 şi stă mai bine decît Lituania, Australia, Statele Unite sau Belgia.
Aşa că oameni buni şi femei cuminţi, nu mai citiţi Marie Claire. La noi totul e minunat... Şi eu, care nu credeam Mesagerul...
sâmbătă, 8 noiembrie 2008
Unde puteţi vedea fotografii bune?
Acolo. Aproape zilnic. Fotografii de actualitate de o calitate fantastică. Eu m-am abonat şi vă recomand şi vouă.
Apropo, în reportajul despre Animal Day, fotografia cu zebra e făcută în Grădina Zoologică de la Chişinău :) Autorul e John McConnico, laureat al Premiului Pulitzer pentru fotografie în 1999.
Apropo, în reportajul despre Animal Day, fotografia cu zebra e făcută în Grădina Zoologică de la Chişinău :) Autorul e John McConnico, laureat al Premiului Pulitzer pentru fotografie în 1999.
joi, 6 noiembrie 2008
De ce ştim mai multe despre lei decît despre jderi
Mi-am dat seama de cînd fotografiez păsări. Pentru că filmatul leilor e o plăcere - sunt mari, se află în loc deschis (savană) şi sunt luminaţi bine. (Alt motiv e interesul publicului pentru exotic şi înfricoşător, dar oferta de jderi pur şi simplu lipseşte...)
De aceea la National Geographic sau Animal Planet în fiecare zi vezi feline mari din Africa.
Şi cît efort trebuie să prinzi în cadru o pisică sălbatică activă doar pe la chindii şi noaptea într-o pădure în care îţi mai îngeaţă şi fundul de frig şi umezeală! Şi chiar dacă ar face-o cineva, gospodinele şi elevii ar schimba imediat canalul la un film despre lei şi girafe. Pentru că jderi şi nevăstuici nu există - există numai lei :)
Şi totuşi nu cererea este cea care dictează, ci anume uşurinţa filmării! Dacă ar fi doar cererea - am avea multe filme despre tigri şi barşi (leoparzi albi), despre rîşi şi pume. Dar cine e nebunul care va sta în jungle indiene, munţi pakistanezi sau taigaua rusă ca să-i urmărească?
N. B. Fotografiile din colaj sunt luate din articolele în engleză de pe Wikipedia
Rivaldo vrea titluri în Uzbekistan
Pentru colecţia de citate aiurea:
Например, в коллекции у того же Ривалдо имеются все титулы, кроме узбекистанских. Может быть (кроме финансовой стороны), и это сыграло свою стимулирующую роль в переходе Ривалдо в наш стан.
Traduc:
(Managerul clubului GC Bundekor Baktier Meli Babaev):
"De exemplu în colecţia lui Rivaldo sunt toate titlurile, cu excepţia celor din Uzbekistan. Posibil (în afară de partea financiară), anume asta a jucat un rol de stimulare a transferului lui Rivaldo în echipa noastră."
(Trebuia o postare-contrast după Hesse, nu?)
miercuri, 5 noiembrie 2008
Despre Hesse şi traduceri
Am citit asta si am avut un deja-vu.
Una din cele mai frumoase cărţi cu cel mai fin umor posibil care mi-a fost dat sa citesc este Топи (Paludes) de Gide. Am citit cartea în rusă de vreo 5 ori. După, nesăturat de atîta plăcere, am căutat cartea în română şi e de rahat. Am citit-o şi în franceză şi e mai bună decît în română, dar departe de varianta rusă! Desigur că adăugăm la ecuaţie şi faptul că ştiu mai rău franceza.
Întrebarea e - ţie nu ţi s-a întîmplat?
Nu vreu să extrapolez pe un singur exemplu, dar traducerile româneşti de multe ori sunt străine de mine - mi se par seci, neinspirate şi făcute la repezeală. Aceeaşi experienţă am avut-o cu Hesse, Jules Verne şi Dumas. Ţin şi acum minte seria de volume din Jules Verne în română pe care am încercat fără succes să le citesc între 12-16 ani. Erau vreo 7 volume, inclusiv Înconjorul lumii în 80 de zile, 20.000 de leghe sub apă şi alte cărţi fantastice. Citeam 7-8 pagini şi muream de plictiseală. Le-am citit apoi cu plăcere în rusă.
E o problemă personală?
P.S. Că tot veni vorba - am citit Damian şi Lupul de stepă în română şi am pus cruce pe Hesse acum 7 ani. Siddhartha am citit-o în germană şi n-am înţeles nimic (pentru că eu tont). Acum la mare am înghiţit Игра в Бисер despre care vorbeşte Terorista din linkul de la începutul scrisorii şi am rămas năuc. Alt Hesse. Acum ce să fac - să recitesc celelalte romane în rusă? :)
P.P.S. Nemaivorbind deja traducerea în română a lui Harms, care e absolut imposibilă. Apropo de traduceri imposibile, există vreo traducere în română a lui Andrei Platonov?
marți, 4 noiembrie 2008
Aristofor şi Clestempentina
În Grădina Publică Ştefan cel Mare, în strictă conformitate cu criza financiară, tot ce e verde se transformă în galben.
miercuri, 29 octombrie 2008
Omul contra naturii - noi am cîştigat. Competiţia s-a terminat.
Afirmaţia aparţine lui Paul MacCready, inginer aeronautic american într-o prezentare impresionantă accesibilă pe ted.com
Argumentul său este - acum 10.000 de ani oamenii împreună cu animalele domestice reprezentau 0,1% din viaţa pe pămînt (e vorba, probabil de masă). Acum noi reprezentăm 97% şi totalitatea formelor de viaţă sălbatică - 3% şi în scădere.
Vă recomand filmuleţul, dacă aveţi 22 de minute libere. Un alt citat interesant - "Folosesc 15% din timpul meu pentru a salva lumea, restul 85% reprezintă hedonismul obişnuit." Veţi mai vedea acolo obiecte zburătoare de 1 gram, 15 cm, purtate de energia omului şi energie solară.
vineri, 24 octombrie 2008
miercuri, 22 octombrie 2008
marți, 21 octombrie 2008
Este evident că n-ai dreptate! Aduc şi argumente...
Textul în engleză (similar la ambele personaje):
Azi am o dispoziţie minunată pentru o discuţie stupidă şi fără sens pe un forum internet.
sâmbătă, 18 octombrie 2008
Iarăşi despre cazul operatorului Pro TV
Pe blogul reporterului Pro TV Vitalie Cojocari se discută cazul Mihai Şambra. Aduc aici ultimul meu comentariu care clarifică o distincţie principială din comentariul meu precedent la acest caz.
Nu stiu daca faci referire la mine unumic, dar adaug la comentariul meu precedent.
Am scris la 10 octombrie ca-s mirat de lipsa de REACTIE a presei fata de caz. Nu de lipsa de solidaritate. Ultima nu ma intereseaza.
Incheiam atunci comentariul cu "Unica preluare identificată la acest moment de mine e de pe unimedia.md care a preluat reportajul de la Pro TV. O relatare alternativă a acestui caz ieşit din comun încă nu există."
Era normal ca echipe de la principalele institutii de presa sa lanseze imediat investigatii proprii. Asta nu s-a intamplat. Presa fie a tacut malc fie "s-a solidarizat" cu pozitia Pro TV, de frunza verde.
Daca existau investigatii paralele sunt sigur ca adevarul isea la iveala mult mai devreme.
Cazul dat lasa o pata mare pe Pro TV, dar pata se extinde si pe toata presa din Moldova.
Acest caz ne arata in ce hal suntem vulnerabili la manipulari. Nu avem caine de paza al societatii, din pacate.
Sau mai bine zis, pe cîinele nostru îl hrănesc chiar hoţii.
Nu stiu daca faci referire la mine unumic, dar adaug la comentariul meu precedent.
Am scris la 10 octombrie ca-s mirat de lipsa de REACTIE a presei fata de caz. Nu de lipsa de solidaritate. Ultima nu ma intereseaza.
Incheiam atunci comentariul cu "Unica preluare identificată la acest moment de mine e de pe unimedia.md care a preluat reportajul de la Pro TV. O relatare alternativă a acestui caz ieşit din comun încă nu există."
Era normal ca echipe de la principalele institutii de presa sa lanseze imediat investigatii proprii. Asta nu s-a intamplat. Presa fie a tacut malc fie "s-a solidarizat" cu pozitia Pro TV, de frunza verde.
Daca existau investigatii paralele sunt sigur ca adevarul isea la iveala mult mai devreme.
Cazul dat lasa o pata mare pe Pro TV, dar pata se extinde si pe toata presa din Moldova.
Acest caz ne arata in ce hal suntem vulnerabili la manipulari. Nu avem caine de paza al societatii, din pacate.
Sau mai bine zis, pe cîinele nostru îl hrănesc chiar hoţii.
"Căsătoria cu musulmani" - aberaţiile unui agramat
Mi-am promis de multe ori să nu mai intru în polemici religioase sau politice. Acestea pentru mine întotdeauna s-au încheiat cu mîhnire şi lehamite. Ambele categorii sunt doldora de oameni zombaţi şi fără discernămînt. N-am cum să schimb lumea şi nu am timp şi energie să educ atrofiaţii.
Din cînd în cînd însă mai las cîte un comentariu pe la postările deşuchete de tot. Dar majoritatea blogurilor zeloţilor sunt, desigur, cenzurate.
Ultima aberaţie soră cu Tîndală apare pe blogul Fii integru iubeşteţi (sic!) ţara. Cît de integru trebuie să fii ca să faci greşeli gramaticale în 4 cuvinte care sunt titlul blogului e evident. Titlul postării se conformează "Căsătoria cu musulmani(sic!)". Adică o căsătorie cu mai mulţi musulmani :)
Postarea e plină de minciuni:
Prima: "În primul rând, fiecare cetăţean din ţările musulmane venit la studii în Europa, deja are cel puţin o soţie în ţara de baştină sau este logodit. Aceasta este o lege impusă de familia lor şi excepţii nu există."
Aberaţie. În primul rînd sunt zeci de milioane de cetăţeni ai ţărilor musulmane care nu sunt musulmani. De exemplu în Siria sunt aproape două milioane de creştini, înclusiv un milion de ortodocşi. Majoritatea musulmanilor veniţi în Moldova la studii sunt, totuşi, holtei.
A doua: "În al doilea rînd, dragostea înflăcărată durează doar până la prima relaţie sexuală, până la o altă moldoveancă cu fustă scurtă şi priviri ademenitoare. În mare parte, este o farsă, o manipulare religioasă ascunsă."
Să afirmi că durata scurtă a înflăcărării dragostei e o manipulare religioasă ascunsă, asta e pur şi simplu LOL. Adică acelaşi lucru dacă se întîmplă cu bunii noştri băieţi creştini din Moldova e ceva legat de "toţi băieţii este porci", dar dacă se întâmplă cu un musulman - nuuuuu - e manipulare religioasă ascunsă. U-hu-hu-hu-hu. Ne hadite deti v africu guleati :)
A treia: "În conformitate cu religia islamică, femeile străine sunt considerate păgâne, necurate."
E vorba de politeişti. Căsătoria cu creştine şi evreice e permisă, acestea pot să-şi păstreze religia. Dar iarăşi în ţările musulmane sunt o mulţime de atei (aoleu, cum aşa?) sau musulmani doar în declaraţii, ca şi mulţi din creştinii noştri. Cunosc personal un caz cu un libanez musulman căsătorit în Liberia cu o păgînă politeistă căruia îi era într-un loc de interdicţia coranică şi au patru băieţi fericiţi, unul e fotbalist profesionist şi e creştin
A patra: "Aceasta nu este pur şi simplu istoria unui roman sau telenovelă. Pentru ei legea este lege iar tradiţia nu se schimbă"
Imuabilitatea musulmanilor există doar în capurile creştinilor. Legea musulmană spune clar şi explicit în Coran - este interzisă reproducerea chipului uman. Şi ce crezi că musulmanii nu privesc televizorul sau nu fac fotografii la nunţi? Societatea islamică e mult mai deschisă schimbărilor decît multe secte creştine.
O întrebare: Dar ce să vorbim noi şi să căutăm, privind la moldovencelor căsătorite cu musulmani aţi observat vreodată vreun zâmbet?
Da. De foarte multe ori.
Un citat: "La fel am auzit alte cazuri, care după ce s-au căsătorit cu arabi şi au plecat la ei acasă peste hotare, erau transformate în roabe, nici vorbă de cămin fericit, dragoste sau afecţiune."
Aş ruga autorul să meargă în orice sat de moldoveni pe care îl alege şi să întrebe dacă s-au întâmplat în acel sat vreodată aşa tragedii umane? Desigur că nu - 98% din moldoveni sunt creştini adevăraţi, toţi au cămine fericite, dragoste şi afecţiune.
Dar.
Ca de obicei la cei care au deja o atitudine fără a se informa dintâi - este uimitor cum autorul NU a putut identifica adevăratele pericole ale căsătoriilor menţionate. Şi cel mai mare pericol despre care nu ştiu fetele în asemenea căsătorii este şansa minimă - aproape de zero - de a-ţi recupera copiii în caz de divorţ, dacă trăieşti în patria soţului. Aceasta e marea problemă şi durere pe care am întîlnit-o cel mai des în lucrul meu de traducător de limbă arabă. Statul moldovean nu ajută cu nimic cetăţenii aflaţi în ţările arabe - nici nu poate - or Ambasada Moldovei la Ankara e responsabilă de vreo 15-20 de ţări arabe. Asta în timp ce acolo se află zeci de mii de moldoveni. Care la lucru prin EAU care la odihnă prin Egipt...
Cît despre postarea agramată şi neinformată a lui Fii integru iubeşteţi ţara... Mai citeşte nene o carte de gramatică şi documentează-te înainte de a scrie ceva. Nu de alta dar faci mai rău cauzei pe care o aperi.
PS. Am înţeles din lecturarea postării "10 motive de ce merita sa te pastrez vergin" că autorul e o doamnă. Deci a se înlocui mai sus el cu ea, autorul cu autoarea şi nene cu tanti. Cît despre motivele pentru care ar fi meritat să te păstreze vergin - ţi le recomand cu încăntare :D
Din cînd în cînd însă mai las cîte un comentariu pe la postările deşuchete de tot. Dar majoritatea blogurilor zeloţilor sunt, desigur, cenzurate.
Ultima aberaţie soră cu Tîndală apare pe blogul Fii integru iubeşteţi (sic!) ţara. Cît de integru trebuie să fii ca să faci greşeli gramaticale în 4 cuvinte care sunt titlul blogului e evident. Titlul postării se conformează "Căsătoria cu musulmani(sic!)". Adică o căsătorie cu mai mulţi musulmani :)
Postarea e plină de minciuni:
Prima: "În primul rând, fiecare cetăţean din ţările musulmane venit la studii în Europa, deja are cel puţin o soţie în ţara de baştină sau este logodit. Aceasta este o lege impusă de familia lor şi excepţii nu există."
Aberaţie. În primul rînd sunt zeci de milioane de cetăţeni ai ţărilor musulmane care nu sunt musulmani. De exemplu în Siria sunt aproape două milioane de creştini, înclusiv un milion de ortodocşi. Majoritatea musulmanilor veniţi în Moldova la studii sunt, totuşi, holtei.
A doua: "În al doilea rînd, dragostea înflăcărată durează doar până la prima relaţie sexuală, până la o altă moldoveancă cu fustă scurtă şi priviri ademenitoare. În mare parte, este o farsă, o manipulare religioasă ascunsă."
Să afirmi că durata scurtă a înflăcărării dragostei e o manipulare religioasă ascunsă, asta e pur şi simplu LOL. Adică acelaşi lucru dacă se întîmplă cu bunii noştri băieţi creştini din Moldova e ceva legat de "toţi băieţii este porci", dar dacă se întâmplă cu un musulman - nuuuuu - e manipulare religioasă ascunsă. U-hu-hu-hu-hu. Ne hadite deti v africu guleati :)
A treia: "În conformitate cu religia islamică, femeile străine sunt considerate păgâne, necurate."
E vorba de politeişti. Căsătoria cu creştine şi evreice e permisă, acestea pot să-şi păstreze religia. Dar iarăşi în ţările musulmane sunt o mulţime de atei (aoleu, cum aşa?) sau musulmani doar în declaraţii, ca şi mulţi din creştinii noştri. Cunosc personal un caz cu un libanez musulman căsătorit în Liberia cu o păgînă politeistă căruia îi era într-un loc de interdicţia coranică şi au patru băieţi fericiţi, unul e fotbalist profesionist şi e creştin
A patra: "Aceasta nu este pur şi simplu istoria unui roman sau telenovelă. Pentru ei legea este lege iar tradiţia nu se schimbă"
Imuabilitatea musulmanilor există doar în capurile creştinilor. Legea musulmană spune clar şi explicit în Coran - este interzisă reproducerea chipului uman. Şi ce crezi că musulmanii nu privesc televizorul sau nu fac fotografii la nunţi? Societatea islamică e mult mai deschisă schimbărilor decît multe secte creştine.
O întrebare: Dar ce să vorbim noi şi să căutăm, privind la moldovencelor căsătorite cu musulmani aţi observat vreodată vreun zâmbet?
Da. De foarte multe ori.
Un citat: "La fel am auzit alte cazuri, care după ce s-au căsătorit cu arabi şi au plecat la ei acasă peste hotare, erau transformate în roabe, nici vorbă de cămin fericit, dragoste sau afecţiune."
Aş ruga autorul să meargă în orice sat de moldoveni pe care îl alege şi să întrebe dacă s-au întâmplat în acel sat vreodată aşa tragedii umane? Desigur că nu - 98% din moldoveni sunt creştini adevăraţi, toţi au cămine fericite, dragoste şi afecţiune.
Dar.
Ca de obicei la cei care au deja o atitudine fără a se informa dintâi - este uimitor cum autorul NU a putut identifica adevăratele pericole ale căsătoriilor menţionate. Şi cel mai mare pericol despre care nu ştiu fetele în asemenea căsătorii este şansa minimă - aproape de zero - de a-ţi recupera copiii în caz de divorţ, dacă trăieşti în patria soţului. Aceasta e marea problemă şi durere pe care am întîlnit-o cel mai des în lucrul meu de traducător de limbă arabă. Statul moldovean nu ajută cu nimic cetăţenii aflaţi în ţările arabe - nici nu poate - or Ambasada Moldovei la Ankara e responsabilă de vreo 15-20 de ţări arabe. Asta în timp ce acolo se află zeci de mii de moldoveni. Care la lucru prin EAU care la odihnă prin Egipt...
Cît despre postarea agramată şi neinformată a lui Fii integru iubeşteţi ţara... Mai citeşte nene o carte de gramatică şi documentează-te înainte de a scrie ceva. Nu de alta dar faci mai rău cauzei pe care o aperi.
PS. Am înţeles din lecturarea postării "10 motive de ce merita sa te pastrez vergin" că autorul e o doamnă. Deci a se înlocui mai sus el cu ea, autorul cu autoarea şi nene cu tanti. Cît despre motivele pentru care ar fi meritat să te păstreze vergin - ţi le recomand cu încăntare :D
marți, 14 octombrie 2008
Nouă portrete de Hramul Chşinăului (poate eşti şi tu în ele...)
Click pe imagine pentru a mări un pic (640 x 480):
vineri, 10 octombrie 2008
Următoarea îmbunătăţire a blogosferei.md trebuie să fie...
...personalizarea afişărilor pe prima pagină.
Blogosfera.md este un instrument foarte util, care nu poate fi înlocuit printr-un reader RSS sau ceva similar. De ce? Pentru că există o serie de bloguri la care nu găsesc necesar să mă abonez, dar care, din când în când abordează teme care mă interesează. Curaj.net, de exemplu. Prin intermediul blogosfera.md pot trece uşor în revistă principalele articole şi alege cele care mă interesează. Uneori chiar descopăr astfel bloguri la care mă abonez.
Totuşi există o serie de bloguri care mă irită. De cele mai multe ori acestea:
1. Fac copy paste de pe alte resurse.
2. Afişează titluri care nu au nici cea mai mică legătură cu conţinutul.
3. Au autori care nu pot închega două idei sau erau beţi cînd au decis să posteze.
Astfel de bloguri mă irită dublu cînd nimeresc pe ele în mod repetat. E cam greu să banezi adresele lor în browser pentru că foflosesc internetul regulat din trei locaţii şi acasă folosesc alternativ Firefox şi Chrome. O soluţie ideală a acestei probleme ar fi personalizarea primei pagini cu posibilitatea de a elimina din listă bloguri la dorinţă.
Eu de exemplu tare iubesc blogurile creştine, de toate tipurile şi le citesc din scoarţă-n scoarţă. Dar nu exclud că sunt unii care ar exclude din listă cu plăcere cele 15-20 de postări zilnice despre sfinţii părinţi şi iubirea de Dumnezeu. Sunt asemenea atihrişti care ar face acest lucru. De ce să nu le dăm posibilitatea?
Presa dispersată - victimă uşoară a puterii
Poliţaii moldoveni au agresat echipa Pro TV la Orhei şi au bătut la Chişinău un operator Pro TV până acesta şi-a pierdut cunoştinţa. Un astfel de atac asupra libertăţii de exprimare generează în ţările sănătoase o reacţie furibundă a presei. Pînă la acest moment, în afară de Pro TV, nu găsesc în presa din RM nicăieri nici o menţiune despre acest caz.
În loc să trimită echipe de reporteri la Pro TV, MAI şi Orhei, să bombardeze oficialii, oamenii publici şi deputaţii cu cereri de interviuri şi declaraţii despre acest caz, presa de la noi scrie despre ce le pică pe la şedinţe şi conferinţe. Şi nu este vorba despre oile de la Moldova 1, NIT, Radio Naţional sau Moldova Suverană care s-au deprins să fie dirijate prin receptor.
La Info-Prim-Neo ştirea zilei este Consiliului civil pentru monitorizarea CCCEC nu va permite ingerinţe în activitate. (Oau!)
La TV7 marea ştire este Uzina metalurgică din Râbniţa a dezminţit zvonurile despre producerea armelor (de parcă cineva se aştepta că Uzina va recunoaşte)
Jurnal TV titrează cu Lucrările în Parcul Valea Morilor vor fi reluate. (Titlu valabil de luni pînă vineri - nu spune nimic nou)
La Basa-Press ştirea top este Preţul energiei electrice importate din Ucraina ar putea creşte, în 2009 (Îmi plac ştirile cu "ar putea". Sunt foarte relevante - Un asteroid ar putea cădea peste sediul Basa-Press pînă în 2155)
Moldova Azi începe cu Negocierile pentru semnarea noului acord RM-UE ar putea incepe pana la finele anului curent, sustine secretarul de stat francez pentru afaceri europene (Jurnaliştii din RM ar putea să nu mai folosească "ar putea" în titluri?)
News-Moldova începe cu Următorul summit CSI va avea loc în octombrie 2009 la Chişinău (Da, octombrie 2009 este ce mă interesează în primul rînd!)
Moldpres scrie fără îndoială despre Preşedintele Vladimir Voronin a participat la lucrările Summit-ului şefilor de stat din CSI (Cum să nu vină tătuca, cum să nu cadă frunza?)
Reporter.md ne anunţă cu bucurie că Moldovenii vor putea primi vize gratuite pentru a calatori in Croatia (Eu, ca şi pe 99% din Moldoveni n-o să am niciodată nevoie de viză în Croaţia)
Dragi jurnalişti, NOI TRĂIM ÎN ACEEAŞI ŢARĂ???
Fiecare gazetuţă şi agenţie are prima ştire a sa. Fiecare în imagine o Moldovă a sa. Pentru unii Moldovenii doar aşteaptă să plece în Croaţia, pentru alţii moldovenii ard de nerăbdare să cîştige onoarea de a organiza summitul CSI, de parcă ar fi Jocurile olimpice, pentru alţii moldovenii aşteaptă cu sufletul la gură declaraţia administraţiei uzinei metalurgice de la Rîbniţa, iar pentru ceilalţi publicul ţintă sunt consumatorii de "ar putea", "vor putea" şi "nu vor permite"!
Halal de astfel de breaslă! Bîtele vor curge pe capurile jurnaliştilor mult timp înainte cu astfel de atitudine.
PS. Unica preluare identificată la acest moment de mine e de pe unimedia.md care a preluat reportajul de la Pro TV. O relatare alternativă a acestui caz ieşit din comun încă nu există.
luni, 6 octombrie 2008
Toţi la Măşcăuţi!
Wow, satul Măşcăuţi are pagină oficială. Cu fotografii, orarul rutelor, istorie şi hartă de pe Google! Trebuie de dus la Măşcăuţi!
joi, 2 octombrie 2008
miercuri, 1 octombrie 2008
Interzicerea pungilor de plastic - nu e o idee rea
Am dat de o prezentare interesantă despre dezastrul ecologic provocat de consumul enorm de pungi de plastic pe Green Media şi v-o sugerez. Consumăm energie, petrol, apă potabilă şi ucidem animale nevinovate doar acceptînd pachetele în magazine. În reţelele de "supermarkete" din Chişinău de exemplu o pastă de dinţi care e în tub de plastic şi în cutie de carton se mai pune în pungă mică incoloră şi apoi într-o pungă mai mare cu logotip...
O mică precizare: cifra de la pagina 26 este pentru SUA. În ţara noastră, RM, cifra ar fi de 18,6 miliarde de pungi.
Îmi aduc aminte că în anii 85-90 după spălatul vaselor urma spălatul pungilor de plastic. Întotdeauna aveam pungi care se uscau la balcon aninate ca rufele. Erau mai dure şi mai grele decît cele de acum, în schimb făceau zeci de drumuri la magazin şi înapoi. Bomboanele de la Bucuria erau mereu învelite în conuri de hîrtie brună. Nu era vînzător în Moldova care să nu poată face un con de hîrtie în două mişcări...
Pe vremea noastră... E-he-heee... :D
O mică precizare: cifra de la pagina 26 este pentru SUA. În ţara noastră, RM, cifra ar fi de 18,6 miliarde de pungi.
Îmi aduc aminte că în anii 85-90 după spălatul vaselor urma spălatul pungilor de plastic. Întotdeauna aveam pungi care se uscau la balcon aninate ca rufele. Erau mai dure şi mai grele decît cele de acum, în schimb făceau zeci de drumuri la magazin şi înapoi. Bomboanele de la Bucuria erau mereu învelite în conuri de hîrtie brună. Nu era vînzător în Moldova care să nu poată face un con de hîrtie în două mişcări...
Pe vremea noastră... E-he-heee... :D
sâmbătă, 20 septembrie 2008
Întîlniri nebănuite: Paulo Coelho şi Mircea Eliade
Acum o săptămînă, în apropierea Sorocii, l-am întîlnit pe Paulo Coelho.
Cît de mare mi-a fost uimirea azi să-l descopăr la Boşcana pe Mircea Eliade!
Cît de mare mi-a fost uimirea azi să-l descopăr la Boşcana pe Mircea Eliade!
joi, 18 septembrie 2008
Îi trebuie o procură pentru Italia...
...dar e rînd şi se gîndeşte "poate să trag o fugă pînă la piaţă?"
luni, 15 septembrie 2008
duminică, 14 septembrie 2008
sâmbătă, 6 septembrie 2008
duminică, 31 august 2008
Două fotografii de la Salonul de Carte
Am fost azi şi pe la Salonul de Carte, organizat în cadrul sărbătorii Limba Noastră cea Română. A fost multă lume bună şi ministrul Cozma. Multă vorbă aiurea. Puţine cărţi, dar şi mai puţini bani.
În schimb l-am văzut zîmbind pe dl Pohilă şi încruntat pe Vitalie Sprînceană. De obicei e invers.
Vlad Pohilă
Vitalie Sprînceană
În schimb l-am văzut zîmbind pe dl Pohilă şi încruntat pe Vitalie Sprînceană. De obicei e invers.
Vlad Pohilă
Vitalie Sprînceanăvineri, 15 august 2008
Primblare prin centrul Chişinăului (foto)
Azi în Chişinău, la +35 la umbră, din toate obiectele din jur se scurgea încet o moleşală vîscoasă care acoperea încet încet oamenii şi le făcea toate gîndurile şi mişcările inutile.
Copacii nu mai ştiau în ce direcţie să crească...
...havuzul se stropea ca să se răcorească...
...ţevile îşi ţineau răsuflarea...
...algele se întrebau unde-i marea...
...calicii cerşeau la un colţ de parc...
...oamenii nu stăteau locului...
...semne magice vesteau apusul...
...şi florile aşteptau troleibuzul.
Copacii nu mai ştiau în ce direcţie să crească...
...havuzul se stropea ca să se răcorească...
...ţevile îşi ţineau răsuflarea...
...algele se întrebau unde-i marea...
...calicii cerşeau la un colţ de parc...
...oamenii nu stăteau locului...
...semne magice vesteau apusul...
...şi florile aşteptau troleibuzul.joi, 14 august 2008
Viaţa e mai frumoasă decît România
Un răspuns (un chiuchi editat) dat la acest strigăt care m-a uimit şi pe mine:
Dezamagirea este un conflict interior generat de ne-corespunderea aşteptărilor cu realitatea. Majoritatea oamenilor care se declară dezamagiţi au aşteptări foarte mari de la cei din jur.
Problema ta este evidenta - tu te aştepţi ca lumea din jur să fie perfectă - prin urmare eşti condamnată la veşnica dezamăgire [de la amăgire].
E uimitor sa vezi cîţi nervi îşi consuma unii cînd:
1) Descopera ca la poştă e rînd mare la achitat facturile.
2) Chiar in faţa lor se include roşu la semafor.
3) Cineva le-a “furat” liftul.
4) Cineva (Voronin, Roşca, Putin, Bush, Băsescu) spune ceva sau altceva.
5) O echipă (Zimbru, Steaua, Barcelona) scapă gol în min. 90
6) Un vînzător se uită rău la el.
7) Observă că mobilul nu are acoperire după furtună.
8) Tocmai cînd se aşează în microbuz după o zi grea de muncă, intră o femeie gravidă.
ş.a.m.d.
Toate aceste reflexe condiţionate (de cîte ori copilul vede parinţii enervîndu-se) şi educate ne irosesc viaţa.
Sfatul meu - coboară nivelul aşteptărilor şi detaşează-te de situaţiile în care nimereşti. Încearcă să te urmăreşti “dintr-o parte” măcar cîteva ore. Urmăreşte reacţiile automate pe care le ai (ticuri, zîmbetul fals cand vezi un cunoscut ş.a.). Încearcă să observi detalii din lumea din jur la care nu atrăgeai atenţia (de exemplu seturile de caractere de pe calendarele colegilor, sau firmele de pe ochelari, sau culoarea tapetelor).
Seara acasă încearcă să-ţi aduci aminte acetse detalii.
Acum urmează de fapt uimirea mea. Nu ştiu de ce am încheiat comentariul meu cu fraza:
Offtopic: Viata e mai frumoasa decat România.
O comparaţie care, luată direct, e din seria comparaţiilor aberante despre care am mai scris.
Dezamagirea este un conflict interior generat de ne-corespunderea aşteptărilor cu realitatea. Majoritatea oamenilor care se declară dezamagiţi au aşteptări foarte mari de la cei din jur.
Problema ta este evidenta - tu te aştepţi ca lumea din jur să fie perfectă - prin urmare eşti condamnată la veşnica dezamăgire [de la amăgire].
E uimitor sa vezi cîţi nervi îşi consuma unii cînd:
1) Descopera ca la poştă e rînd mare la achitat facturile.
2) Chiar in faţa lor se include roşu la semafor.
3) Cineva le-a “furat” liftul.
4) Cineva (Voronin, Roşca, Putin, Bush, Băsescu) spune ceva sau altceva.
5) O echipă (Zimbru, Steaua, Barcelona) scapă gol în min. 90
6) Un vînzător se uită rău la el.
7) Observă că mobilul nu are acoperire după furtună.
8) Tocmai cînd se aşează în microbuz după o zi grea de muncă, intră o femeie gravidă.
ş.a.m.d.
Toate aceste reflexe condiţionate (de cîte ori copilul vede parinţii enervîndu-se) şi educate ne irosesc viaţa.
Sfatul meu - coboară nivelul aşteptărilor şi detaşează-te de situaţiile în care nimereşti. Încearcă să te urmăreşti “dintr-o parte” măcar cîteva ore. Urmăreşte reacţiile automate pe care le ai (ticuri, zîmbetul fals cand vezi un cunoscut ş.a.). Încearcă să observi detalii din lumea din jur la care nu atrăgeai atenţia (de exemplu seturile de caractere de pe calendarele colegilor, sau firmele de pe ochelari, sau culoarea tapetelor).
Seara acasă încearcă să-ţi aduci aminte acetse detalii.
Acum urmează de fapt uimirea mea. Nu ştiu de ce am încheiat comentariul meu cu fraza:
Offtopic: Viata e mai frumoasa decat România.
O comparaţie care, luată direct, e din seria comparaţiilor aberante despre care am mai scris.
miercuri, 13 august 2008
Instalaţie automată de spart capul
Cred că o să fac o serie de fotografii cu monumentele debilităţii arhitecturale a Municipiului Chişinău. Voi începe cu o mostră curioasă de lîngă lacul de la Sculeni:
1. Instalaţie de spart capul copiilor curioşi (gadget)
Instalaţia de mai sus este ultima reuşită din domeniul controlului populaţiei pe glob, implementată cu succes în Moldova. Această maşină de fier selectează copiii curioşi şi activi, pe care îi îndeamnă să o caţăre. Unica funcţie evidentă a schelei sferice este organizarea căderilor fatale. A fost prevăzută de autori cu podea de beton pentru eficienţă maximă. Valoare estetică poate fi evaluată numai după folosire. Nu consumă energie. S-a dovedit funcţională şi pentru maturi beţi. Capacitatea maximă - 15 capuri/zi.
1. Instalaţie de spart capul copiilor curioşi (gadget)
Instalaţia de mai sus este ultima reuşită din domeniul controlului populaţiei pe glob, implementată cu succes în Moldova. Această maşină de fier selectează copiii curioşi şi activi, pe care îi îndeamnă să o caţăre. Unica funcţie evidentă a schelei sferice este organizarea căderilor fatale. A fost prevăzută de autori cu podea de beton pentru eficienţă maximă. Valoare estetică poate fi evaluată numai după folosire. Nu consumă energie. S-a dovedit funcţională şi pentru maturi beţi. Capacitatea maximă - 15 capuri/zi.
vineri, 8 august 2008
miercuri, 6 august 2008
Angelina Jolie vs. Manastirea Căpriana
Cine-i mai frumoasă, Mănăstirea Căpriana sau Angelina Jolie? Ce părere aveţi? Argumentaţi-vă răspunsul. Scrieţi o compunere la tema "Frumuseţea Angelinei Jolie în contextul fluctuaţiilor pe piaţa valutară". Comparaţi operaţiile estetice recente ale celor două frumuseţi.
luni, 14 iulie 2008
Nu m-am gândit niciodată că...
Frankfurt
Bremen
Sheffield
Lisabona
Düsseldorf
Stuttgart
Habarovsk
Essen
Dortmund
Rotterdam
şi
Glasgow
sunt mai mici ca
Chişinăul.
Nemaivorbind
deja de
Irkutsk
Helsinki
Copenhaga
Sheffield
Oslo...
Cum m-a convertit Iosif Brodskii la poezie
(Text vechi. Din 2003.)
Detestam poezia. O fi început, probabil, de la lecţiile de literatură cu "învăţatul pe de rost" şi de la impunerea genialităţii lui Eminescu până la ameţeală, dar am ajuns să găsesc şi motive "serioase".
Am ajuns să spun că impunerea unor limite afectează ideile – şi aşa e imposibil să ne exprimăm exact, dar când o mai faci şi în versuri eşti sortit confuziei. Mai ziceam – poetul este un instrument în mâinile limbii, pentru că îi permite acesteia să-i impună sensuri. Adică de multe ori forma exterioară a cuvântului se impune (fie că e rimă, ritm sau anumite sunete) şi modifică ideea iniţială, pentru că aduce cu ea şi un sens. E o slăbiciune, ziceam, prin care limba ajunge să modifice gândirea şi de aceea mulţi poeţi ajung la casa de nebuni.
Prin urmare citeam doar proză.
Într-o carte de eseuri a lui Iosif (Joseph) Brodskii am dat peste două strofe din W.H. Auden:
Vremea, kotoroe neterpimo
K hrabrâm i nevinnâm
I bâstro ostâvaet
K fiziceskoi Krasote
Bogotvorit yazâk i proşceaet
Vseh, kem on jiv;
Proşceaet trusosti, tşeslavie,
Venceaet ih golovâ lavrom.
M-am oprit. Dacă s-ar fi apropiat în acel moment soarele la un metru de mine, nu l-aş fi văzut. Cred că am stat încremenit câteva minute, după care m-am întors şi am mai citit o dată:
Vremea, kotoroe neterpimo
K hrabrâm i nevinnâm
I bâstro ostâvaet
K fiziceskoi Krasote
Bogotvorit yazâk i proşceaet
Vseh, kem on jiv;
Proşceaet trusosti, tşeslavie,
Venceaet ih golovâ lavrom.
Fără a continua lectura eseului am încercat să traduc ce-am citit pentru că nu eram în stare să înghit atâta subtilitate.
Timpul care e nerăbdător
Cu inocenţii şi curajoşii
Si se plictiseşte repede
De frumuseţea fizică
Elogiază (divinizează) limba şi îi iartă
Pe cei prin care ea există
Iartă laşitatea şi vanitatea;
Se închină în faţa lor.
Mai ales această întorsătură de la sfârşit: "Venceaet ih golovâ lavrom" m-a dat gata. Toată poezia era o pregătire pentru această concluzie. Dar nu numai sensul, dar şi forma o pregăteşte – pentru că sfârşitul propoziţiei e parcă din alt text, din altă gramatică şi totuşi se încadrează perfect – e o încununare, o explozie păgână a formei. Toată fraza banală ca construcţie de până la ultimul vers se închină în faţa acestuia, pentru că acesta vine din altă dimensiune, dintr-o rusă a viitorului, pe care, cu toate că o intuim, nu o cunoaştem. Şi cum expresia vine din altă direcţie – din viitor, din altă frază, din alt nivel de percepţie are loc o ciocnire violentă. Unde? În noi! Am simţit în acel moment că am fost adus la alt nivel – cineva m-a luat de aici şi m-a dus în rai. Mi-a dat aripi. Mi-a mai oferit o simţire.
Abia după ce am tradus-o şi rumegat-o, trăit-o, savurat-o cel puţin o oră, am revenit din inerţie la lectură. Din inerţie pentru că nu mai vroiam să citesc – ştiam că pentru câţiva ani înainte n-o să mai am parte de asemenea revelaţii. Şi ce-am citit? Am citit cum Brodskii descrie exact ceea ce-am simţit:
"Ţin minte cum stăteam în cocioabă (era în surghiun în Siberia) privind prin mica ferestruică la cărarea umedă şi la găinile care hoinăreau pe ea, pe de o parte încercând să cred în ceea ce citisem, pe de alta bănuind că engleza mea slabă mă păcăleşte. Aveam cu mine un dicţionar englez-rus enorm şi continuam să-l tot răsfoiesc, verificând fiecare cuvânt, fiecare aluzie, iar şi iar, cu speranţa că voi putea fi salvat de acel sens care mă urmărea din paginile cărţii. Presupun că refuzam să cred că încă în 1939 poetul englez a spus: "Timpul… divinizează limba" şi cu toate acestea lumea a rămas aceeaşi.
Dar de data asta dicţionarul nu m-a învins. Auden într-adevăr a spus că timpul (în general, nu un timp concret) divinizează limba şi gândurile care au fost pornite de această afirmaţie continuă să mă frământe şi astăzi. Pentru că divinizarea este o relaţie a celui mai mic faţă de cel mai mare. Şi dacă timpul divinizează limba, înseamnă că limba este mai mare, mai veche decât timpul, care, la rândul lui este mai vechi şi mai mare decât spaţiul."
M-am întors la versuri şi le-am citit, le-am citit, le-am citit… A doua zi dimineaţa, pentru că citeam eseul noaptea târziu, am alergat la internet-cafe să caut originalul. Nu a fost uşor – ruşii scriu numele cum le aud – am încercat Oden, Waden, Woden, Odan, Odeign şi chiar Aughden :) până am dat de Auden şi am găsit:
Time, that is intolerant
of the brave and innocent,
And indifferent in a week,
To a beautiful physique,
Worships language and forgives
Everyone by whom it lives;
Pardons cowardice, conceit,
Lays its honours at their feet.
Am rămas un pic dezamăgit. Am mai înţeles şi de ce pe Brodskii l-au copleşit "Time… worships language" şi nu "lays its honours at their feet." În engleză ideea era aceeaşi, dar accentul era altul. Şi fraza era alta.
Revoluţia frazei, a formei, în engleză, nu a însoţit-o pe cea a sensului. Auden ne schimbă puţin felul de a gândi, dar nu ne schimbă engleza, limba, în general. Am mai văzut că traducerea mea trebuie revăzută, dar n-am schimbat-o. Varianta în rusă, fie a lui Brodskii sau (mai curând) a traducătorului Viktor Golâşev reuşise să-i acorde o nouă dimensiune. Probabil involuntar. Probabil nu găsea echivalent pentru " Lays its honours at their feet" şi a pus într-o doară, a lehamite, expresia "Venceaet ih golovâ lavrom", care, tocmai pentru că a fost aruncată din disperare, a căpătat acea aură de străinătate, de sfinţenie, de superioritate. Aşa au loc revoluţiile.
Am văzut că strofele sunt de fapt un fragment dintr-o poezie mai mare – " In Memory of W. B. Yeats", dar nimic mai uluitor decât ele nu am găsit.
Timp de o săptămână de la Eveniment continuam să trimit strofele (în toate variantele) cunoscuţilor, prietenilor, neamurilor, colegilor – tuturor (tu nu le-ai primit?! De mirare!). Nimeni nu înţelegea ce-i cu mine – doar detest poezia!
Nici măcar după o discuţie de o oră pe messenger n-am reuşit s-o convertesc, mântui, salvez, eliberez pe soră-mea.
- Că limba e mai mare decât timpul o cred doar poeţii, a zis.
Dar nu asta contează – că e adevărat sau nu. Faptul că cineva a reuşit să ajungă la un asemenea nivel de înţelegere a limbii (şi, implicit, a universului) încât să întoarcă lumea pe dos şi să ia noţiunile mega-abstracte ca timpul şi limba şi să le transforme în unităţi prime, în cărămizi, în bază pentru a defini poetul, purtătorul şi creatorul de limbă, e destul ca să ne convingă că avem în faţă un suprem, complet şi obiectiv adevăr.
Şi de atunci mă închin poeziei.
PS 2008: Interesand e că mai târziu Brodskii a şters din poezie trei strofe, inclusiv aceste două.
PS 2008: Prognoza mea cu trei ani fără şoc literar nu a ţinut. În mai puţin de un an am dat peste Mu'allaqat Imru-l Qais. Poate o traduc în următorii 10-12 ani. Urmăriţi atent blogul.
Detestam poezia. O fi început, probabil, de la lecţiile de literatură cu "învăţatul pe de rost" şi de la impunerea genialităţii lui Eminescu până la ameţeală, dar am ajuns să găsesc şi motive "serioase".
Am ajuns să spun că impunerea unor limite afectează ideile – şi aşa e imposibil să ne exprimăm exact, dar când o mai faci şi în versuri eşti sortit confuziei. Mai ziceam – poetul este un instrument în mâinile limbii, pentru că îi permite acesteia să-i impună sensuri. Adică de multe ori forma exterioară a cuvântului se impune (fie că e rimă, ritm sau anumite sunete) şi modifică ideea iniţială, pentru că aduce cu ea şi un sens. E o slăbiciune, ziceam, prin care limba ajunge să modifice gândirea şi de aceea mulţi poeţi ajung la casa de nebuni.
Prin urmare citeam doar proză.
Într-o carte de eseuri a lui Iosif (Joseph) Brodskii am dat peste două strofe din W.H. Auden:
Vremea, kotoroe neterpimo
K hrabrâm i nevinnâm
I bâstro ostâvaet
K fiziceskoi Krasote
Bogotvorit yazâk i proşceaet
Vseh, kem on jiv;
Proşceaet trusosti, tşeslavie,
Venceaet ih golovâ lavrom.
M-am oprit. Dacă s-ar fi apropiat în acel moment soarele la un metru de mine, nu l-aş fi văzut. Cred că am stat încremenit câteva minute, după care m-am întors şi am mai citit o dată:
Vremea, kotoroe neterpimo
K hrabrâm i nevinnâm
I bâstro ostâvaet
K fiziceskoi Krasote
Bogotvorit yazâk i proşceaet
Vseh, kem on jiv;
Proşceaet trusosti, tşeslavie,
Venceaet ih golovâ lavrom.
Fără a continua lectura eseului am încercat să traduc ce-am citit pentru că nu eram în stare să înghit atâta subtilitate.
Timpul care e nerăbdător
Cu inocenţii şi curajoşii
Si se plictiseşte repede
De frumuseţea fizică
Elogiază (divinizează) limba şi îi iartă
Pe cei prin care ea există
Iartă laşitatea şi vanitatea;
Se închină în faţa lor.
Mai ales această întorsătură de la sfârşit: "Venceaet ih golovâ lavrom" m-a dat gata. Toată poezia era o pregătire pentru această concluzie. Dar nu numai sensul, dar şi forma o pregăteşte – pentru că sfârşitul propoziţiei e parcă din alt text, din altă gramatică şi totuşi se încadrează perfect – e o încununare, o explozie păgână a formei. Toată fraza banală ca construcţie de până la ultimul vers se închină în faţa acestuia, pentru că acesta vine din altă dimensiune, dintr-o rusă a viitorului, pe care, cu toate că o intuim, nu o cunoaştem. Şi cum expresia vine din altă direcţie – din viitor, din altă frază, din alt nivel de percepţie are loc o ciocnire violentă. Unde? În noi! Am simţit în acel moment că am fost adus la alt nivel – cineva m-a luat de aici şi m-a dus în rai. Mi-a dat aripi. Mi-a mai oferit o simţire.
Abia după ce am tradus-o şi rumegat-o, trăit-o, savurat-o cel puţin o oră, am revenit din inerţie la lectură. Din inerţie pentru că nu mai vroiam să citesc – ştiam că pentru câţiva ani înainte n-o să mai am parte de asemenea revelaţii. Şi ce-am citit? Am citit cum Brodskii descrie exact ceea ce-am simţit:
"Ţin minte cum stăteam în cocioabă (era în surghiun în Siberia) privind prin mica ferestruică la cărarea umedă şi la găinile care hoinăreau pe ea, pe de o parte încercând să cred în ceea ce citisem, pe de alta bănuind că engleza mea slabă mă păcăleşte. Aveam cu mine un dicţionar englez-rus enorm şi continuam să-l tot răsfoiesc, verificând fiecare cuvânt, fiecare aluzie, iar şi iar, cu speranţa că voi putea fi salvat de acel sens care mă urmărea din paginile cărţii. Presupun că refuzam să cred că încă în 1939 poetul englez a spus: "Timpul… divinizează limba" şi cu toate acestea lumea a rămas aceeaşi.
Dar de data asta dicţionarul nu m-a învins. Auden într-adevăr a spus că timpul (în general, nu un timp concret) divinizează limba şi gândurile care au fost pornite de această afirmaţie continuă să mă frământe şi astăzi. Pentru că divinizarea este o relaţie a celui mai mic faţă de cel mai mare. Şi dacă timpul divinizează limba, înseamnă că limba este mai mare, mai veche decât timpul, care, la rândul lui este mai vechi şi mai mare decât spaţiul."
M-am întors la versuri şi le-am citit, le-am citit, le-am citit… A doua zi dimineaţa, pentru că citeam eseul noaptea târziu, am alergat la internet-cafe să caut originalul. Nu a fost uşor – ruşii scriu numele cum le aud – am încercat Oden, Waden, Woden, Odan, Odeign şi chiar Aughden :) până am dat de Auden şi am găsit:
Time, that is intolerant
of the brave and innocent,
And indifferent in a week,
To a beautiful physique,
Worships language and forgives
Everyone by whom it lives;
Pardons cowardice, conceit,
Lays its honours at their feet.
Am rămas un pic dezamăgit. Am mai înţeles şi de ce pe Brodskii l-au copleşit "Time… worships language" şi nu "lays its honours at their feet." În engleză ideea era aceeaşi, dar accentul era altul. Şi fraza era alta.
Revoluţia frazei, a formei, în engleză, nu a însoţit-o pe cea a sensului. Auden ne schimbă puţin felul de a gândi, dar nu ne schimbă engleza, limba, în general. Am mai văzut că traducerea mea trebuie revăzută, dar n-am schimbat-o. Varianta în rusă, fie a lui Brodskii sau (mai curând) a traducătorului Viktor Golâşev reuşise să-i acorde o nouă dimensiune. Probabil involuntar. Probabil nu găsea echivalent pentru " Lays its honours at their feet" şi a pus într-o doară, a lehamite, expresia "Venceaet ih golovâ lavrom", care, tocmai pentru că a fost aruncată din disperare, a căpătat acea aură de străinătate, de sfinţenie, de superioritate. Aşa au loc revoluţiile.
Am văzut că strofele sunt de fapt un fragment dintr-o poezie mai mare – " In Memory of W. B. Yeats", dar nimic mai uluitor decât ele nu am găsit.
Timp de o săptămână de la Eveniment continuam să trimit strofele (în toate variantele) cunoscuţilor, prietenilor, neamurilor, colegilor – tuturor (tu nu le-ai primit?! De mirare!). Nimeni nu înţelegea ce-i cu mine – doar detest poezia!
Nici măcar după o discuţie de o oră pe messenger n-am reuşit s-o convertesc, mântui, salvez, eliberez pe soră-mea.
- Că limba e mai mare decât timpul o cred doar poeţii, a zis.
Dar nu asta contează – că e adevărat sau nu. Faptul că cineva a reuşit să ajungă la un asemenea nivel de înţelegere a limbii (şi, implicit, a universului) încât să întoarcă lumea pe dos şi să ia noţiunile mega-abstracte ca timpul şi limba şi să le transforme în unităţi prime, în cărămizi, în bază pentru a defini poetul, purtătorul şi creatorul de limbă, e destul ca să ne convingă că avem în faţă un suprem, complet şi obiectiv adevăr.
Şi de atunci mă închin poeziei.
PS 2008: Interesand e că mai târziu Brodskii a şters din poezie trei strofe, inclusiv aceste două.
PS 2008: Prognoza mea cu trei ani fără şoc literar nu a ţinut. În mai puţin de un an am dat peste Mu'allaqat Imru-l Qais. Poate o traduc în următorii 10-12 ani. Urmăriţi atent blogul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Despre Mine
- Ion Grosu
- Specialist în comunicare. Bio: Eliade, Jurnalistica/USM, Radio Antena C, BizPro/DAI, Filosofia/USM, PDBA/CNFA, Entranse 2YB, UNDP Global Compact, DFID/SND+,
Meditatie
Logo de neţară