Polemica - 3: De ce musulmanii nu numesc pe Dumnezeu tată

Găsiţi mai jos un comentariu de-al meu la articolul lui Almekkan "Dumnezeu pedepseşte pe cine iubeşte 1". Iarăşi fără diacritice, din păcate.

Iata care este logica din spatele acestui verset. Islamul, ca si toate religiile abraamice, combate idolatria. Din aceatsa cauza exista o interdictie a reprezentarii lui Dumnezeu ca desen sau sculptura. Aceasta vine de la faptul ca oamenii sunt ispititi sa divinizeze materia fizica si nu pe Dumnezeu. Acest lucru se poate vedea in bisericile noastre in care oamenii saruta icoanele sau in practica calatoriei cu icoanele “facatoare de minuni” care nu este altceva decat idolatrie.
La fel sunt interzise si reprezentarile omului, care a fost facut dupa chipul lui Dumnezeu. Din aceasta cauza in moschei nu o sa gasesti reprezentari ale oamenilor sau ale sfintilor sau ale lui Dumnezeu asa cum gasesti in biserici.
In traditia islamica avem (enumerate din Coran) 99 de nume ale lui Dumnezeu - Allah, al-Rahim (Milostivul), as-Salam (Pacea), al-Qadir (Puternicul) etc. Dar nicaeri Dumnezeu nu este numit tatal. De ce? Pentru ca in etica islamica este permis sa numim pe Dumnezeu cu nume ABSTRACTE, care nu fac trimitere la ceva concret din lumea care ne inconjoara tocmai pentru a nu permite oamenilor sa cada in idolatrie. Cuvantul tata face trimitere la o relatie concreta si pentru fiecare din noi la o persoana concreta care are viata si trasaturi materiale, pamantesti. Respectiv acest cuvant creeaza diferite asocieri care sunt incompatibile cu divinitatea. De exemplu inchipue-ti un copil molestat de tatal sau asa cum sunt mii in toata lumea. Cuvantul tata are pentru el asocieri negative si diabolice pentru ca tatal sau l-a supus suferintelor. Acum de fiecare data cand va auzi ca Dumnezeu este tatal nostru, el va avea asociere cu tatl sau si aceste asocieri sunt pamantesti, fizice si imposibil de aplicat pentru Divinitate.

Iata o singura interpretare a acestui verset bazata pe o lectie a seicului Ahmed Deedat despre care poti afla multe pe youtube sau Google Video.

Acum compara aceasta interpretare care ti-a fost oferita printr-un intermediar si deci este inferioara originalului cu parerea ta spusa intr-o doara bazata pe un citat luat izolat.

Nu ma deranjeaza atitudinea ta negativa fata de islam - o inteleg si o respect - este treaba fiecaruia sa aiba opinii si atitudini. Ma deranjeaza calitatea precara a analizelor. Asa cum astept de la un analist economic o parere informata, bazata pe lecturi profunde si formulata coerent, care ma va ajuta sa inteleg un fenomen economic sau altul mai bine decat as putea eu cu limitarile mele intr-un domeniu strain, asa astept de la cineva care se apuca sa scrie despre religii o opinie profunda despre fenomenele religioase, inclusiv islamul.

Din pacate atitudinea ta este departe de aceste asteptari ale mele.

Polemica 2 - Despre Biblie si Coran

Comentariu la articolul Care credinţă este mai puternică sau care este calea spre cer?

(scuze pentru lipsa semnelor diacritice in aceste comentarii)

Titlul trebuie corectat probabil. Credinta tine de fiecare om si nu este aceeasi la toti reprezentatii unei religii.

Afirmatia lui cineva are rezon daca o interpretam ca "spre deosebire de Budism si Islam, religia Crestina are surse incoerente si care se contrazic foarte des, ceea ce aduce la slabirea credintei, divergente majore intre teologi si aparitia a numeroase secte".

Deoarece Biblia insumeaza un numar mare de carti scrise de-a lungul a peste o mie de ani, de foarte multi autori (1) si dat fiind ca exista numeroase versiuni ale acesteea - versiunea catolica, cea ortodoxa, versiuni ale protestantilor, versiunea "revised" s.a.m.d (2); si mai apare si problema traducerilor, care, fiind facute de oameni, nu sunt perfecte(3) , islamul cu rigoarea si ordinea care este mentinuta in sursele sale pare mult mai bine organizat.

Musulmanii au adunat cuvintele lui Dumnezeu in Coran, cuvintele profetului Muhammad in Hadith, cuvintele martorilor evenimentelor descrise in carti de istorie, cuvintele teologilor islamici in Fiqh si Tafsir, iar legendele si povestile in carti simple, care nu au valoare religioasa.

In Biblie toate acestea sunt impreuna. Avem cuvintele lui Dumnezeu - ex:
Dumnezeu a zis: "Sa fie lumina!" Si a fost lumina. (Fac. 1:3)

Cuvintele profetilor:
Moise a zis: "Am sa ma intorc sa vad ce este aceasta vedenie minunata, si pentru ce nu se mistuie rugul." (Exod. 3:3)
Cine spune aceste cuvinte, Dumnezeu? Nu. Le spune Moise, care a fost om simplu ales de Dumnezeu sa comunice cu oamenii, adica un profet.

Cuvintele martorilor:
"Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început, şi au ajuns slujitori ai cuvântului, am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele, ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor, pe care le-ai primit prin viu grai." (Luca 1-4)
Cine este acest eu din "am ales si eu cu cale". Este Dumnezeu? Nu. Este vre-un profet? Nu. E Luca, martor la evenimente.

Si asa mai departe - pentru istorii/litaratura vezi "Cantarea cantarilor", pentru teologi vezi Iuda, care nu este nici Dumnezeu, nici profet, nici martor, ci un om invatat care se da cu parerea.

In Coran, pe de alta parte vei gasi numai cuvintele lui Dumnezeu. De exemplu musulmanii stiu ca Suratu-l Ikhlas (112), despre care am mai pomenit, a fost pogorata direct lui Muhammad in urmatoarele conditii. Un grup de crestini a venit la Medina si a inceput o disputa teologica cu Muhammad. Intr-un moment ei au pus intrebarea "Cine este Dumnezeu la care te inchini?". Si atunci Muhammad s-a rugat in gand la Dumnezeu sa-i dea un raspuns atotcuprinzator . Si Dumnezeu i-a spus: “Spune Dumnezeu este unul. Dumnezeu este vesnic. Nu a nascut si nu este nascut. Si nu este asemenea lui nimeni”.

Si numai aceste cuvinte apar in Coran. Nu apare Muhammad, nu apar crestinii, nu apare Medina. De ce? Pentru ca in Coran sunt numai cuvintele lui Dumnezeu. Detaliile le aflam din Hadith, din istorii din marturii. Dar nu din Coran.

O sa revin.

Polemica 1

Comentariu la acest post.

Aishah,

ar fi fost interesant sa mentionezi sursele pe care le folosesti. Pentru ca atunci cand spui “un rol deosebit l-au avut îngerii care au folosit o persoană în lucrarea lor, şi anume pe Muhammad, care era după tată arab, iar după mamă evreu” nu e clar daca aceasta este opinia ta, a musulmanilor sau a cercetatorilor academici sau a babei Grachina. Dat fiind ca nu faci nici o trimitere, voi considera tot ce ai scris ca opinie proprie si voi incerca sa te informez asupra greselelor pe care le-ai comis.

M-ai intrigat cu afirmatia ca mama lui Muhammad era evreica. De unde ai luat-o? Formularea iar lasa de dorit - “după tată arab, iar după mamă evreu” - arab tine de nationalitate, iar evreu tine de religie. Cum iti pare fraza: “mama mea este crestina, iar tata moldovan” Cred ca stii ca pe timpurile lui Muhammad existau triburi arabe crestine si arabe evreiesti.

Conform traditiei musulmane Muhammad a inceput sa creada intr-un Dumnezeu unic dupa revelatia din pestera de pe muntele Hira cand, prin ingerul Gabriel (Gavriil este varianta rusa) Dumnezeu i-a spus: “Citeste! In numele Domnului tau care a creat, a creat omul din cheag, citeste si Domnul tau milostiv, care a invatat scrierea, a invatat omul ceea ce nu stia” (traducere proprie, la repezeala).

In ce cred totusi musulmanii? Raspunsul direct il gasim in Sura Unitatii (Suratu-l Ikhlas - 112): “Spune Dumnezeu este unul. Dumnezeu este vesnic. Nu a nascut si nu este nascut. Si nu este asemenea Lui nimeni”

Cu alte cuvinte, Islamul vine sa repare pretinsele modificari si alterari facute de oameni in revelatiile aduse de profetii precedenti - de la Adam si Moise pana la Iisus.

Argumentarea care urmeaza este unilaterala (acceptabil) si incoerenta (innacceptabil).

In primul rand Domnul vorbeste prin Gabriel cu Muhammad de cateva ori nu intotdeauna. Majoritatea revelatiilor vin direct in inima lui Muhammad. Intr-al doilea rand nenumarate sunt cazurile cand Dumnezeu vorbeste in Biblie prin intermediul ingerilor. Unul din sutele de exemple vezi Zaharia 4:4-6. Apropo, este oare ingerul Domnul lui Zaharia? (Si, luand iarasi cuvantul, am zis ingerului, care vorbea cu mine: “Ce inseamna lucrurile acestea, domnul meu?”) Desigur ca nu. Ingerul e doar un mijloc de comunicare cu Dumnezeu.

O sa mai revin.

Definitii si frica de a scrie

De multe ori am trait tracul foii albe si am renuntat sa-mi notez ideile pe acest blog in ultima luna. Frica de a gresi e scuza favorita a lenei din mine. Daca pana si Oleg Serebrian in Dictionarul Geopolitic il numeste pe Mahomed - primul calif, cu toata bibliografia din spatele acetui intelectual, atunci ce sa mai cer de la mine - vesnic calator prin superficialitati?

Problema definitiilor legate de lumea musulmana in limba romana este una care arata ignoranta noastra ca popor privind acest domeniu. Dl. Serebrian nu avea cum sa stie ca termenul "khalifa" in araba inseamna "urmas, mostenitor", de unde si denumirea liderilor musulmanilor dupa moartea profetului "khalifa rasul allah" - urmasul trimisului lui Dumnezeu. Mahomed a lasat musulmanilor o problema esentiala nerezolvata - cea a organizarii politice de dupa moartea sa. La aceasta tema ma voi intoarce pentru ca o consider esentiala si foarte relevanta pentru intelegerea proceselor politice din tarile musulmane. Mahomed, desigur nu putea fi urmasul lui Mahomed, nu putea fi calif.

Apropo, mai tarziu, califii din dinastia abbasida au uitat si ei de sensul titlului, sau, mai degraba s-au facut a uita, si au scurtat sintagma pana la "khalifa allah" - urmas al lui Dumnezeu! Dar sa ne intoarcem la definitii.

Dictionarul lui Serebrian poate fi ignorat, spre deosebire de DEX (Dictionarul Explicativ al Limbii Romane) sau DEI (Dictionarul Enciclopedic al editurii Cartier) . Or si in acestea am gasit confuzii si chiar erori.

Era o istorioara despre enciclopedistii francezi care au definit crabul ca "un peste rosu care merge inapoi". Un biolog din acele vremuri a remarcat ca daca vom ignora ca de fapt crabul nu este peste, nu este rosu si nu merge inapoi, definitia e perfecta. (Iarasi boala superficialitatii - nu pot face trimitere la sursa, din abundenta de lene, dar pe cuvant ca povestea e adevarata si undeva am citit-o cu ochii mei...;)

Cam in traditia data trateaza DEX-ul termenii islam, islamism, mahomedanism; musulman, islamic, islamist; si altii. Dependenta de cultura franceza combinata cu intarzierea culturala balcanica (despre care vezi eseul minunat al lui HR Patapievici) ne-a jucat festa din nou. Dar despre asta la urmatorul text.