Se afișează postările cu eticheta Amintiri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Amintiri. Afișați toate postările
duminică, 18 ianuarie 2009
Coroană-mpărătească
Acum exact 4 ani. Tata cîntă "Mîna mamei". Muzică Igor Grosu, versuri Grigore Vieru.
Mîinile Mamei
Cînd m-am născut, pe frunte eu
Aveam coroană-mpărătească:
A mamei mînă părintească,
A mamei mînă părintească.
Duios, o, mîna ei întîi
Cu mîna dragei mele fete
S-au întîlnit la mine-n plete,
S-au întîlnit la mine-n plete.
Copii am. Dar şi-acuma cînd
Vin zorii noaptea s-o destrame,
Găsesc pe frunte mîna mamei,
Găsesc pe frunte mîna mamei.
O, mîna ei, o, mîna ei,
O, mîna ei, ca ramul veşted,
A-mbătrînit la mine-n creştet,
A-mbătrînit la mine-n creştet.
luni, 1 decembrie 2008
Fotografii dintr-un Chisinau disparut - 1940
Probabil ştiţi că Google oferă acum posibiliatea de a căuta prin 10 milioane de fotografii din arhiva revistei Life. Mi-a fost interesant să descopăr vreo 20-30 de fotografii din Basarabia anului 1940. Vine ca un argument la un comentariu făcut acum cîteva luni pe blogul lui Vladimir Bulat, în legătură cu supravieţuirea dezastrelor istorice de către basarabeni:
Da, se poate spune ca am supravietuit - ca specie. Adica oamenii vii au ramas tot timpul. Ca societate am murit de multe ori. Lipsa de continuitate din aceste rupturi ne costa decade de barbarie la fiecare trecere.
"E discutabila afirmatia ca am supravietuit. Pe de o parte, noi, viii de azi nu am fost martorii nici unui mare cataclism social. Pe de alta parte, noi, ca popor, locuitorii Basarabiei, suntem intr-atat de diferiti de la o suta de ani la alta, incat supravietuirea poate fi acceptata doar ca o metafora. Basarabia sfarsitul secolului XIX, in care erau doua licee de baieti si unul de fete - si ce licee! - cladirea Muzeului de Istorie!, in care s-a construit tot ce mai este admirat acum in Chisinau nu a supravietuit. Ea nu poate fi comparata cu Basarabia de acum. Nu exista nici o legatura istorica intre cele doua. Nici basarabie, ca concept nu mai exista, fara rama cronologica. Cate din familiile mari ale acelei Basarabii s-au pastrat?
Bessarabia a a murit si s-a reinventat in 1918 si s-a numit Basarabia. A murit si s-a reinventat in 1944 si s-a numit RSSM, a murit si se reinventeaza din 1992 cu numle Republica Moldova. In fiecare din aceste transformari societatea basarabeana si-a pierdut elita. Fie prin emigrari nevoite, fie prin masacre.Da, se poate spune ca am supravietuit - ca specie. Adica oamenii vii au ramas tot timpul. Ca societate am murit de multe ori. Lipsa de continuitate din aceste rupturi ne costa decade de barbarie la fiecare trecere.
Si cine stie cum arata fiecare din noi, daca societatile care ne-au precedat se realizau pana acum."
vineri, 15 august 2008
Primblare prin centrul Chişinăului (foto)
Azi în Chişinău, la +35 la umbră, din toate obiectele din jur se scurgea încet o moleşală vîscoasă care acoperea încet încet oamenii şi le făcea toate gîndurile şi mişcările inutile.
Copacii nu mai ştiau în ce direcţie să crească...
...havuzul se stropea ca să se răcorească...
...ţevile îşi ţineau răsuflarea...
...algele se întrebau unde-i marea...
...calicii cerşeau la un colţ de parc...
...oamenii nu stăteau locului...
...semne magice vesteau apusul...
...şi florile aşteptau troleibuzul.
Copacii nu mai ştiau în ce direcţie să crească...
...havuzul se stropea ca să se răcorească...
...ţevile îşi ţineau răsuflarea...
...algele se întrebau unde-i marea...
...calicii cerşeau la un colţ de parc...
...oamenii nu stăteau locului...
...semne magice vesteau apusul...
...şi florile aşteptau troleibuzul.luni, 14 iulie 2008
Cum m-a convertit Iosif Brodskii la poezie
(Text vechi. Din 2003.)
Detestam poezia. O fi început, probabil, de la lecţiile de literatură cu "învăţatul pe de rost" şi de la impunerea genialităţii lui Eminescu până la ameţeală, dar am ajuns să găsesc şi motive "serioase".
Am ajuns să spun că impunerea unor limite afectează ideile – şi aşa e imposibil să ne exprimăm exact, dar când o mai faci şi în versuri eşti sortit confuziei. Mai ziceam – poetul este un instrument în mâinile limbii, pentru că îi permite acesteia să-i impună sensuri. Adică de multe ori forma exterioară a cuvântului se impune (fie că e rimă, ritm sau anumite sunete) şi modifică ideea iniţială, pentru că aduce cu ea şi un sens. E o slăbiciune, ziceam, prin care limba ajunge să modifice gândirea şi de aceea mulţi poeţi ajung la casa de nebuni.
Prin urmare citeam doar proză.
Într-o carte de eseuri a lui Iosif (Joseph) Brodskii am dat peste două strofe din W.H. Auden:
Vremea, kotoroe neterpimo
K hrabrâm i nevinnâm
I bâstro ostâvaet
K fiziceskoi Krasote
Bogotvorit yazâk i proşceaet
Vseh, kem on jiv;
Proşceaet trusosti, tşeslavie,
Venceaet ih golovâ lavrom.
M-am oprit. Dacă s-ar fi apropiat în acel moment soarele la un metru de mine, nu l-aş fi văzut. Cred că am stat încremenit câteva minute, după care m-am întors şi am mai citit o dată:
Vremea, kotoroe neterpimo
K hrabrâm i nevinnâm
I bâstro ostâvaet
K fiziceskoi Krasote
Bogotvorit yazâk i proşceaet
Vseh, kem on jiv;
Proşceaet trusosti, tşeslavie,
Venceaet ih golovâ lavrom.
Fără a continua lectura eseului am încercat să traduc ce-am citit pentru că nu eram în stare să înghit atâta subtilitate.
Timpul care e nerăbdător
Cu inocenţii şi curajoşii
Si se plictiseşte repede
De frumuseţea fizică
Elogiază (divinizează) limba şi îi iartă
Pe cei prin care ea există
Iartă laşitatea şi vanitatea;
Se închină în faţa lor.
Mai ales această întorsătură de la sfârşit: "Venceaet ih golovâ lavrom" m-a dat gata. Toată poezia era o pregătire pentru această concluzie. Dar nu numai sensul, dar şi forma o pregăteşte – pentru că sfârşitul propoziţiei e parcă din alt text, din altă gramatică şi totuşi se încadrează perfect – e o încununare, o explozie păgână a formei. Toată fraza banală ca construcţie de până la ultimul vers se închină în faţa acestuia, pentru că acesta vine din altă dimensiune, dintr-o rusă a viitorului, pe care, cu toate că o intuim, nu o cunoaştem. Şi cum expresia vine din altă direcţie – din viitor, din altă frază, din alt nivel de percepţie are loc o ciocnire violentă. Unde? În noi! Am simţit în acel moment că am fost adus la alt nivel – cineva m-a luat de aici şi m-a dus în rai. Mi-a dat aripi. Mi-a mai oferit o simţire.
Abia după ce am tradus-o şi rumegat-o, trăit-o, savurat-o cel puţin o oră, am revenit din inerţie la lectură. Din inerţie pentru că nu mai vroiam să citesc – ştiam că pentru câţiva ani înainte n-o să mai am parte de asemenea revelaţii. Şi ce-am citit? Am citit cum Brodskii descrie exact ceea ce-am simţit:
"Ţin minte cum stăteam în cocioabă (era în surghiun în Siberia) privind prin mica ferestruică la cărarea umedă şi la găinile care hoinăreau pe ea, pe de o parte încercând să cred în ceea ce citisem, pe de alta bănuind că engleza mea slabă mă păcăleşte. Aveam cu mine un dicţionar englez-rus enorm şi continuam să-l tot răsfoiesc, verificând fiecare cuvânt, fiecare aluzie, iar şi iar, cu speranţa că voi putea fi salvat de acel sens care mă urmărea din paginile cărţii. Presupun că refuzam să cred că încă în 1939 poetul englez a spus: "Timpul… divinizează limba" şi cu toate acestea lumea a rămas aceeaşi.
Dar de data asta dicţionarul nu m-a învins. Auden într-adevăr a spus că timpul (în general, nu un timp concret) divinizează limba şi gândurile care au fost pornite de această afirmaţie continuă să mă frământe şi astăzi. Pentru că divinizarea este o relaţie a celui mai mic faţă de cel mai mare. Şi dacă timpul divinizează limba, înseamnă că limba este mai mare, mai veche decât timpul, care, la rândul lui este mai vechi şi mai mare decât spaţiul."
M-am întors la versuri şi le-am citit, le-am citit, le-am citit… A doua zi dimineaţa, pentru că citeam eseul noaptea târziu, am alergat la internet-cafe să caut originalul. Nu a fost uşor – ruşii scriu numele cum le aud – am încercat Oden, Waden, Woden, Odan, Odeign şi chiar Aughden :) până am dat de Auden şi am găsit:
Time, that is intolerant
of the brave and innocent,
And indifferent in a week,
To a beautiful physique,
Worships language and forgives
Everyone by whom it lives;
Pardons cowardice, conceit,
Lays its honours at their feet.
Am rămas un pic dezamăgit. Am mai înţeles şi de ce pe Brodskii l-au copleşit "Time… worships language" şi nu "lays its honours at their feet." În engleză ideea era aceeaşi, dar accentul era altul. Şi fraza era alta.
Revoluţia frazei, a formei, în engleză, nu a însoţit-o pe cea a sensului. Auden ne schimbă puţin felul de a gândi, dar nu ne schimbă engleza, limba, în general. Am mai văzut că traducerea mea trebuie revăzută, dar n-am schimbat-o. Varianta în rusă, fie a lui Brodskii sau (mai curând) a traducătorului Viktor Golâşev reuşise să-i acorde o nouă dimensiune. Probabil involuntar. Probabil nu găsea echivalent pentru " Lays its honours at their feet" şi a pus într-o doară, a lehamite, expresia "Venceaet ih golovâ lavrom", care, tocmai pentru că a fost aruncată din disperare, a căpătat acea aură de străinătate, de sfinţenie, de superioritate. Aşa au loc revoluţiile.
Am văzut că strofele sunt de fapt un fragment dintr-o poezie mai mare – " In Memory of W. B. Yeats", dar nimic mai uluitor decât ele nu am găsit.
Timp de o săptămână de la Eveniment continuam să trimit strofele (în toate variantele) cunoscuţilor, prietenilor, neamurilor, colegilor – tuturor (tu nu le-ai primit?! De mirare!). Nimeni nu înţelegea ce-i cu mine – doar detest poezia!
Nici măcar după o discuţie de o oră pe messenger n-am reuşit s-o convertesc, mântui, salvez, eliberez pe soră-mea.
- Că limba e mai mare decât timpul o cred doar poeţii, a zis.
Dar nu asta contează – că e adevărat sau nu. Faptul că cineva a reuşit să ajungă la un asemenea nivel de înţelegere a limbii (şi, implicit, a universului) încât să întoarcă lumea pe dos şi să ia noţiunile mega-abstracte ca timpul şi limba şi să le transforme în unităţi prime, în cărămizi, în bază pentru a defini poetul, purtătorul şi creatorul de limbă, e destul ca să ne convingă că avem în faţă un suprem, complet şi obiectiv adevăr.
Şi de atunci mă închin poeziei.
PS 2008: Interesand e că mai târziu Brodskii a şters din poezie trei strofe, inclusiv aceste două.
PS 2008: Prognoza mea cu trei ani fără şoc literar nu a ţinut. În mai puţin de un an am dat peste Mu'allaqat Imru-l Qais. Poate o traduc în următorii 10-12 ani. Urmăriţi atent blogul.
Detestam poezia. O fi început, probabil, de la lecţiile de literatură cu "învăţatul pe de rost" şi de la impunerea genialităţii lui Eminescu până la ameţeală, dar am ajuns să găsesc şi motive "serioase".
Am ajuns să spun că impunerea unor limite afectează ideile – şi aşa e imposibil să ne exprimăm exact, dar când o mai faci şi în versuri eşti sortit confuziei. Mai ziceam – poetul este un instrument în mâinile limbii, pentru că îi permite acesteia să-i impună sensuri. Adică de multe ori forma exterioară a cuvântului se impune (fie că e rimă, ritm sau anumite sunete) şi modifică ideea iniţială, pentru că aduce cu ea şi un sens. E o slăbiciune, ziceam, prin care limba ajunge să modifice gândirea şi de aceea mulţi poeţi ajung la casa de nebuni.
Prin urmare citeam doar proză.
Într-o carte de eseuri a lui Iosif (Joseph) Brodskii am dat peste două strofe din W.H. Auden:
Vremea, kotoroe neterpimo
K hrabrâm i nevinnâm
I bâstro ostâvaet
K fiziceskoi Krasote
Bogotvorit yazâk i proşceaet
Vseh, kem on jiv;
Proşceaet trusosti, tşeslavie,
Venceaet ih golovâ lavrom.
M-am oprit. Dacă s-ar fi apropiat în acel moment soarele la un metru de mine, nu l-aş fi văzut. Cred că am stat încremenit câteva minute, după care m-am întors şi am mai citit o dată:
Vremea, kotoroe neterpimo
K hrabrâm i nevinnâm
I bâstro ostâvaet
K fiziceskoi Krasote
Bogotvorit yazâk i proşceaet
Vseh, kem on jiv;
Proşceaet trusosti, tşeslavie,
Venceaet ih golovâ lavrom.
Fără a continua lectura eseului am încercat să traduc ce-am citit pentru că nu eram în stare să înghit atâta subtilitate.
Timpul care e nerăbdător
Cu inocenţii şi curajoşii
Si se plictiseşte repede
De frumuseţea fizică
Elogiază (divinizează) limba şi îi iartă
Pe cei prin care ea există
Iartă laşitatea şi vanitatea;
Se închină în faţa lor.
Mai ales această întorsătură de la sfârşit: "Venceaet ih golovâ lavrom" m-a dat gata. Toată poezia era o pregătire pentru această concluzie. Dar nu numai sensul, dar şi forma o pregăteşte – pentru că sfârşitul propoziţiei e parcă din alt text, din altă gramatică şi totuşi se încadrează perfect – e o încununare, o explozie păgână a formei. Toată fraza banală ca construcţie de până la ultimul vers se închină în faţa acestuia, pentru că acesta vine din altă dimensiune, dintr-o rusă a viitorului, pe care, cu toate că o intuim, nu o cunoaştem. Şi cum expresia vine din altă direcţie – din viitor, din altă frază, din alt nivel de percepţie are loc o ciocnire violentă. Unde? În noi! Am simţit în acel moment că am fost adus la alt nivel – cineva m-a luat de aici şi m-a dus în rai. Mi-a dat aripi. Mi-a mai oferit o simţire.
Abia după ce am tradus-o şi rumegat-o, trăit-o, savurat-o cel puţin o oră, am revenit din inerţie la lectură. Din inerţie pentru că nu mai vroiam să citesc – ştiam că pentru câţiva ani înainte n-o să mai am parte de asemenea revelaţii. Şi ce-am citit? Am citit cum Brodskii descrie exact ceea ce-am simţit:
"Ţin minte cum stăteam în cocioabă (era în surghiun în Siberia) privind prin mica ferestruică la cărarea umedă şi la găinile care hoinăreau pe ea, pe de o parte încercând să cred în ceea ce citisem, pe de alta bănuind că engleza mea slabă mă păcăleşte. Aveam cu mine un dicţionar englez-rus enorm şi continuam să-l tot răsfoiesc, verificând fiecare cuvânt, fiecare aluzie, iar şi iar, cu speranţa că voi putea fi salvat de acel sens care mă urmărea din paginile cărţii. Presupun că refuzam să cred că încă în 1939 poetul englez a spus: "Timpul… divinizează limba" şi cu toate acestea lumea a rămas aceeaşi.
Dar de data asta dicţionarul nu m-a învins. Auden într-adevăr a spus că timpul (în general, nu un timp concret) divinizează limba şi gândurile care au fost pornite de această afirmaţie continuă să mă frământe şi astăzi. Pentru că divinizarea este o relaţie a celui mai mic faţă de cel mai mare. Şi dacă timpul divinizează limba, înseamnă că limba este mai mare, mai veche decât timpul, care, la rândul lui este mai vechi şi mai mare decât spaţiul."
M-am întors la versuri şi le-am citit, le-am citit, le-am citit… A doua zi dimineaţa, pentru că citeam eseul noaptea târziu, am alergat la internet-cafe să caut originalul. Nu a fost uşor – ruşii scriu numele cum le aud – am încercat Oden, Waden, Woden, Odan, Odeign şi chiar Aughden :) până am dat de Auden şi am găsit:
Time, that is intolerant
of the brave and innocent,
And indifferent in a week,
To a beautiful physique,
Worships language and forgives
Everyone by whom it lives;
Pardons cowardice, conceit,
Lays its honours at their feet.
Am rămas un pic dezamăgit. Am mai înţeles şi de ce pe Brodskii l-au copleşit "Time… worships language" şi nu "lays its honours at their feet." În engleză ideea era aceeaşi, dar accentul era altul. Şi fraza era alta.
Revoluţia frazei, a formei, în engleză, nu a însoţit-o pe cea a sensului. Auden ne schimbă puţin felul de a gândi, dar nu ne schimbă engleza, limba, în general. Am mai văzut că traducerea mea trebuie revăzută, dar n-am schimbat-o. Varianta în rusă, fie a lui Brodskii sau (mai curând) a traducătorului Viktor Golâşev reuşise să-i acorde o nouă dimensiune. Probabil involuntar. Probabil nu găsea echivalent pentru " Lays its honours at their feet" şi a pus într-o doară, a lehamite, expresia "Venceaet ih golovâ lavrom", care, tocmai pentru că a fost aruncată din disperare, a căpătat acea aură de străinătate, de sfinţenie, de superioritate. Aşa au loc revoluţiile.
Am văzut că strofele sunt de fapt un fragment dintr-o poezie mai mare – " In Memory of W. B. Yeats", dar nimic mai uluitor decât ele nu am găsit.
Timp de o săptămână de la Eveniment continuam să trimit strofele (în toate variantele) cunoscuţilor, prietenilor, neamurilor, colegilor – tuturor (tu nu le-ai primit?! De mirare!). Nimeni nu înţelegea ce-i cu mine – doar detest poezia!
Nici măcar după o discuţie de o oră pe messenger n-am reuşit s-o convertesc, mântui, salvez, eliberez pe soră-mea.
- Că limba e mai mare decât timpul o cred doar poeţii, a zis.
Dar nu asta contează – că e adevărat sau nu. Faptul că cineva a reuşit să ajungă la un asemenea nivel de înţelegere a limbii (şi, implicit, a universului) încât să întoarcă lumea pe dos şi să ia noţiunile mega-abstracte ca timpul şi limba şi să le transforme în unităţi prime, în cărămizi, în bază pentru a defini poetul, purtătorul şi creatorul de limbă, e destul ca să ne convingă că avem în faţă un suprem, complet şi obiectiv adevăr.
Şi de atunci mă închin poeziei.
PS 2008: Interesand e că mai târziu Brodskii a şters din poezie trei strofe, inclusiv aceste două.
PS 2008: Prognoza mea cu trei ani fără şoc literar nu a ţinut. În mai puţin de un an am dat peste Mu'allaqat Imru-l Qais. Poate o traduc în următorii 10-12 ani. Urmăriţi atent blogul.
Ce mâine nu va mai fi
Fundal muzical pentru imagini
Apropo, tabla cu insripţie a Universităţii de Medicină, pomenită câteva texte mai jos, nu mai este.
Dac-aş fi Dumnezeu m-aş ascunde după aşa o uşă.
Dac-aş fi Dumnezeu m-aş ascunde după aşa o uşă.marți, 1 aprilie 2008
Mai nimic despre filmul Fitna
filmul ala olandez care a facut ravagii in Olanda http://www.liveleak.com/view?i=7d9_1206624103 poate il vezi si il comentezi..
Am vazut filmul. Imi este lene sa il comentez la moment. Poate in cateva zile...
vitalie: lenosule
vitalie: da filmul e tare ieftin
Am vazut filmul. Imi este lene sa il comentez la moment. Poate in cateva zile...
vitalie: lenosule
vitalie: da filmul e tare ieftin
me: cred ca pana la 10,000 euro. montaj, imagici free source etc.
vitalie: seamana cu unul din alea care se distribuie la seminarele anti-fumat tutunul ucide etc
me: chiar ucide
vitalie: era doar un exemplu
me: pana nu mori singur nu crezi
vitalie: eu chiar o sa scriu
me: aici se vede clar deosebirea intre islam si islamism
vitalie: si o sa te citez
me: si islamism si islamismul radical e similar cu iudaismul si sionismul
vitalie: si cu multe -isme.fotbalismul bunaoara
me: bunaoara
vitalie: tu nu mergi sa mananci
me: e foarte usor sa faci un film similar despre crestinism si iudaism
vitalie: si despre huliganismul din stadioane despre rasism fascism
me: citate, cadre imagini sunt o multime
vitalie: etc asta era ideea mea si jonglarea cu citatele din islam
me: Dar in Olanda problema identitatii nationale se pune si exista
vitalie: ma gandesc ca daca te apuci sa aliniezi pe un timeline
me: or ei chiar isi pierd cultura si o fac nu numai benevol ci chiar fortat
vitalie: in adobe premiere ceva citate din biblie si ceva imagini de pe youtube faci un film la fel
de rau
vitalie: ce inseamna FITNA?
vitalie: nu mi-a trasnit prin cap...
me: interesant e ca verbul fatana are sensul de "a fascina, a seduce, a tenta", iar primul sens al cuvantului fitna in dictionarul Mawrid este "şarm, glamour" :D
vitalie: wikipedia zice ca originea cuvantului e metalurgica
me: wikipedia e proasta nu exista metalurgie in Hedjaz
vitalie: se stie
me: Dar oricum trebuie sa verific. Aici la lucru nu prea am cum
vitalie: si kafer ce e?
me: Kafer e necredincios, dar interpretari sunt multe
vitalie: kafer asli - kafer mortad
vitalie: kafer asli - kafer mortad
me: sensul initial este, in viziunea lui George Grigore (chiar ieri citeam) de om limitat in cunoastere. kafer asli motamo inseamna necredincios radacinat, adica, probabil nascut asa
dar iar depinde de context si autor.murtadd inseamna renegat sau dezertor. si [kafir murtadd] probabil inseamna cel care era credincios, dar a parasit credinta
vitalie: mersi
sper ca nu-ti iau mult timp
me: poate pun discutia asta pe blog
vitalie: ar fi ceva Eu sunt de-acord
vitalie: ar fi ceva Eu sunt de-acord
me: OK
vitalie is typing…
marți, 25 martie 2008
Amintiri şi corespondenţă
Am dat recent peste nişte scrisori mai vechi printre care s-au strecurat şi câteva informaţii curioase despre limbile lumii...De exemplu am aflat că:
- Ierusalim provine de la Urusalim - oraşul păcii în Canaană. Probabil ştiai.
- Pres de 6% de la population de la Finlande est de langue suedoise, ce qui explique le bilinguisme de beacoup d'inscriptions publiques. (noi ne lamentăm cu oficializarea rusei, când o ştiu minimum 70%).
- Ulan Bator înseamnă Cavalerul roşu (banuiam eu) şi provine similar rusescului Bogatyri = Bator = Cavaler. Mă întreb dacă familia Bathory nu tot de-acolo vine.
- Japonezii greu disting r de l şi nu au doua consoane consecutive în cuvinte aşa că pronunţarea cuvintelor Orly sau Charles e o adevarată minune.
- Iată câteva cuvinte în română care vin din limbi exotice: - iglu, kaiak (din eschimo); tequila, pulque, coiot, ciocolata (!!! din xoco-atl=cacao-apa), tomate (tomatl) din limba Nahuatl; Cred că ai auzit de vulcanul Popocatepetl. E acolo. - jaguar, tapir, tucan, cauciuc (!cahush-tchuk= arborele care plânge) din limba Guarani. - canoe, lama, condor, pampa din Quechua.
- 50 000 de aborigeni din Australia vorbesc 228 de limbi distincte, cu o medie de 2,2 dialecte (adica intre 70 şi 90 procente asemanare). In medie ies mai puţin de 250 de vorbitori pe limbă. Mă întreb câte limbi au mai ramas din ele de când a fost publicată cartea sursă - 1990. /şi acest mesaj 2003.../
- Iată cele mai grele limbi de studiat pentru vorbitorul de franceză şi cred că şi pentru noi e valabil - 5 cel mai greu au primit - Basca, Birmana, Chineza (Pekineza), Coreeana, Gruzina :! şi Japoneza. Araba a primit doar 4, Rusa şi Germana - 3, Engleza si Româna - 2, deci şi franceza ia 2 pentru noi.
Nu mai umbla cu nasul pe sus.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Despre Mine
- Ion Grosu
- Specialist în comunicare. Bio: Eliade, Jurnalistica/USM, Radio Antena C, BizPro/DAI, Filosofia/USM, PDBA/CNFA, Entranse 2YB, UNDP Global Compact, DFID/SND+,
Meditatie
Logo de neţară