De multe ori am trait tracul foii albe si am renuntat sa-mi notez ideile pe acest blog in ultima luna. Frica de a gresi e scuza favorita a lenei din mine. Daca pana si
Oleg Serebrian in
Dictionarul Geopolitic il numeste pe Mahomed - primul calif, cu toata bibliografia din spatele acetui intelectual, atunci ce sa mai cer de la mine - vesnic calator prin superficialitati?
Problema definitiilor legate de lumea musulmana in limba romana este una care arata ignoranta noastra ca popor privind acest domeniu. Dl. Serebrian nu avea cum sa stie ca termenul
"khalifa" in araba inseamna "urmas, mostenitor", de unde si denumirea liderilor musulmanilor dupa moartea profetului
"khalifa rasul allah" - urmasul trimisului lui Dumnezeu. Mahomed a lasat musulmanilor o problema esentiala nerezolvata - cea a organizarii politice de dupa moartea sa. La aceasta tema ma voi intoarce pentru ca o consider esentiala si foarte relevanta pentru intelegerea proceselor politice din tarile musulmane. Mahomed, desigur nu putea fi urmasul lui Mahomed, nu putea fi calif.
Apropo, mai tarziu, califii din dinastia
abbasida au uitat si ei de sensul titlului, sau, mai degraba s-au facut a uita, si au scurtat sintagma pana la
"khalifa allah" - urmas al lui Dumnezeu! Dar sa ne intoarcem la definitii.
Dictionarul lui Serebrian poate fi ignorat, spre deosebire de DEX (Dictionarul Explicativ al Limbii Romane) sau DEI (Dictionarul Enciclopedic al editurii Cartier) . Or si in acestea am gasit confuzii si chiar erori.
Era o istorioara despre enciclopedistii francezi care au definit crabul ca "un peste rosu care merge inapoi". Un biolog din acele vremuri a remarcat ca daca vom ignora ca de fapt crabul nu este peste, nu este rosu si nu merge inapoi, definitia e perfecta. (Iarasi boala superficialitatii - nu pot face trimitere la sursa, din abundenta de lene, dar pe cuvant ca povestea e adevarata si undeva am citit-o cu ochii mei...;)
Cam in traditia data trateaza DEX-ul termenii islam, islamism, mahomedanism; musulman, islamic, islamist; si altii. Dependenta de cultura franceza combinata cu intarzierea culturala balcanica (despre care vezi
eseul minunat al lui
HR Patapievici) ne-a jucat festa din nou. Dar despre asta la urmatorul text.
