De ce ştim mai multe despre lei decît despre jderi

Mi-am dat seama de cînd fotografiez păsări. Pentru că filmatul leilor e o plăcere - sunt mari, se află în loc deschis (savană) şi sunt luminaţi bine. (Alt motiv e interesul publicului pentru exotic şi înfricoşător, dar oferta de jderi pur şi simplu lipseşte...)

De aceea la National Geographic sau Animal Planet în fiecare zi vezi feline mari din Africa.

Şi cît efort trebuie să prinzi în cadru o pisică sălbatică activă doar pe la chindii şi noaptea într-o pădure în care îţi mai îngeaţă şi fundul de frig şi umezeală! Şi chiar dacă ar face-o cineva, gospodinele şi elevii ar schimba imediat canalul la un film despre lei şi girafe. Pentru că jderi şi nevăstuici nu există - există numai lei :)

Şi totuşi nu cererea este cea care dictează, ci anume uşurinţa filmării! Dacă ar fi doar cererea - am avea multe filme despre tigri şi barşi (leoparzi albi), despre rîşi şi pume. Dar cine e nebunul care va sta în jungle indiene, munţi pakistanezi sau taigaua rusă ca să-i urmărească?

N. B. Fotografiile din colaj sunt luate din articolele în engleză de pe Wikipedia

Omul contra naturii - noi am cîştigat. Competiţia s-a terminat.

Afirmaţia aparţine lui Paul MacCready, inginer aeronautic american într-o prezentare impresionantă accesibilă pe ted.com

Argumentul său este - acum 10.000 de ani oamenii împreună cu animalele domestice reprezentau 0,1% din viaţa pe pămînt (e vorba, probabil de masă). Acum noi reprezentăm 97% şi totalitatea formelor de viaţă sălbatică - 3% şi în scădere.

Vă recomand filmuleţul, dacă aveţi 22 de minute libere. Un alt citat interesant - "Folosesc 15% din timpul meu pentru a salva lumea, restul 85% reprezintă hedonismul obişnuit." Veţi mai vedea acolo obiecte zburătoare de 1 gram, 15 cm, purtate de energia omului şi energie solară.

Interzicerea pungilor de plastic - nu e o idee rea

Am dat de o prezentare interesantă despre dezastrul ecologic provocat de consumul enorm de pungi de plastic pe Green Media şi v-o sugerez. Consumăm energie, petrol, apă potabilă şi ucidem animale nevinovate doar acceptînd pachetele în magazine. În reţelele de "supermarkete" din Chişinău de exemplu o pastă de dinţi care e în tub de plastic şi în cutie de carton se mai pune în pungă mică incoloră şi apoi într-o pungă mai mare cu logotip...

O mică precizare: cifra de la pagina 26 este pentru SUA. În ţara noastră, RM, cifra ar fi de 18,6 miliarde de pungi.

Îmi aduc aminte că în anii 85-90 după spălatul vaselor urma spălatul pungilor de plastic. Întotdeauna aveam pungi care se uscau la balcon aninate ca rufele. Erau mai dure şi mai grele decît cele de acum, în schimb făceau zeci de drumuri la magazin şi înapoi. Bomboanele de la Bucuria erau mereu învelite în conuri de hîrtie brună. Nu era vînzător în Moldova care să nu poată face un con de hîrtie în două mişcări...

Pe vremea noastră... E-he-heee... :D