Un răspuns (un chiuchi editat) dat la acest strigăt care m-a uimit şi pe mine:
Dezamagirea este un conflict interior generat de ne-corespunderea aşteptărilor cu realitatea. Majoritatea oamenilor care se declară dezamagiţi au aşteptări foarte mari de la cei din jur.
Problema ta este evidenta - tu te aştepţi ca lumea din jur să fie perfectă - prin urmare eşti condamnată la veşnica dezamăgire [de la amăgire].
E uimitor sa vezi cîţi nervi îşi consuma unii cînd:
1) Descopera ca la poştă e rînd mare la achitat facturile.
2) Chiar in faţa lor se include roşu la semafor.
3) Cineva le-a “furat” liftul.
4) Cineva (Voronin, Roşca, Putin, Bush, Băsescu) spune ceva sau altceva.
5) O echipă (Zimbru, Steaua, Barcelona) scapă gol în min. 90
6) Un vînzător se uită rău la el.
7) Observă că mobilul nu are acoperire după furtună.
8) Tocmai cînd se aşează în microbuz după o zi grea de muncă, intră o femeie gravidă.
ş.a.m.d.
Toate aceste reflexe condiţionate (de cîte ori copilul vede parinţii enervîndu-se) şi educate ne irosesc viaţa.
Sfatul meu - coboară nivelul aşteptărilor şi detaşează-te de situaţiile în care nimereşti. Încearcă să te urmăreşti “dintr-o parte” măcar cîteva ore. Urmăreşte reacţiile automate pe care le ai (ticuri, zîmbetul fals cand vezi un cunoscut ş.a.). Încearcă să observi detalii din lumea din jur la care nu atrăgeai atenţia (de exemplu seturile de caractere de pe calendarele colegilor, sau firmele de pe ochelari, sau culoarea tapetelor).
Seara acasă încearcă să-ţi aduci aminte acetse detalii.
Acum urmează de fapt uimirea mea. Nu ştiu de ce am încheiat comentariul meu cu fraza:
Offtopic: Viata e mai frumoasa decat România.
O comparaţie care, luată direct, e din seria comparaţiilor aberante despre care am mai scris.
Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările
joi, 14 august 2008
joi, 20 septembrie 2007
De ce? De ce? De ce?
De ce DIGESTIA INTELECTUALA? De ce nu DIGESTIA INTELECTUALĂ?
Cu Ă.
Pentru că Ă este o literă genetic modificată. Dacă aveţi la îndemînă vreo carte românească publicată înainte de 1945 veţi observa că că majusculele nu au diacritice. De ce? De ce? De ce?
Pentru că majusculele în alfabetul latin sunt concepute să aibă aceeaşi mărime. Ele apar astfel foarte uniforme, spre deosebire de minuscule care au ascendent (d) şi descendent (q). Un rând de dqdqdqdqdqdq nu pare deloc uniform. Pe de altă parte majusculele formează blocuri uniforme - AOLEU CE DE-A UNIFORMITATE.
ÎN ROMÂNĂ ÎNSĂ SE IŢESC CHIŢIBUŞURI CE UŞID AŞEASTÎ FRUMUŞAŢÎ.
IN ROMANA MAJUSCULELE NU TREBUIE SA AIBA DIACRITICE.
Cu Ă.
Pentru că Ă este o literă genetic modificată. Dacă aveţi la îndemînă vreo carte românească publicată înainte de 1945 veţi observa că că majusculele nu au diacritice. De ce? De ce? De ce?
Pentru că majusculele în alfabetul latin sunt concepute să aibă aceeaşi mărime. Ele apar astfel foarte uniforme, spre deosebire de minuscule care au ascendent (d) şi descendent (q). Un rând de dqdqdqdqdqdq nu pare deloc uniform. Pe de altă parte majusculele formează blocuri uniforme - AOLEU CE DE-A UNIFORMITATE.
ÎN ROMÂNĂ ÎNSĂ SE IŢESC CHIŢIBUŞURI CE UŞID AŞEASTÎ FRUMUŞAŢÎ.
IN ROMANA MAJUSCULELE NU TREBUIE SA AIBA DIACRITICE.
vineri, 24 august 2007
marți, 8 mai 2007
Furtuna de creier (în jen-şen)
De la jin – jinificaţie, jinărie, vitijinicultură-jitijinicultură, jinere, în jenere.
De la jiu – jiaţă, jietate, a jieţui, a înjia, jitalitate, Jitalik, Jitalia, Orhei-Jit.
De la a şi – şiinţă, a înşiinţa, şire, şiresc/şireşte, şireşî, jişîni, Şiat.
De la a se jiuca – jioacă, jiucător, jioc (asta nu-i interesantă)
De la a puhni – puhnet, puhăit, puh-puh-puh, de unde пух и прах (=puf şi praf).
Mircea Jioană, Jenadie, Jladimir Joronin, Jotaţi Şilat!, Porfe, Fumacher, şeluriţi şraieri se înşruptă din şicatul nostru de batog.
Acum invers:
ştiinţă - ftiinţă, ftiinţific/ftiinţişic, om de ftiinţă, a fti, e lucru ftiut, ftire.
a şuta, şutai, şutere, a şreca minţile, foarece, şoarşece.
De la jiu – jiaţă, jietate, a jieţui, a înjia, jitalitate, Jitalik, Jitalia, Orhei-Jit.
De la a şi – şiinţă, a înşiinţa, şire, şiresc/şireşte, şireşî, jişîni, Şiat.
De la a se jiuca – jioacă, jiucător, jioc (asta nu-i interesantă)
De la a puhni – puhnet, puhăit, puh-puh-puh, de unde пух и прах (=puf şi praf).
Mircea Jioană, Jenadie, Jladimir Joronin, Jotaţi Şilat!, Porfe, Fumacher, şeluriţi şraieri se înşruptă din şicatul nostru de batog.
Acum invers:
ştiinţă - ftiinţă, ftiinţific/ftiinţişic, om de ftiinţă, a fti, e lucru ftiut, ftire.
a şuta, şutai, şutere, a şreca minţile, foarece, şoarşece.
miercuri, 7 martie 2007
Frica de Definitii (2)
Voi continua tema definitiilor, care sunt pentru mine o sursa permanenta de confuzie.
Dictionarul Enciclopedic Ilustrat (Cartier, 2003):
MUSULMAN, A adj., s.m. si f. (fr. musulman; cf. ar. muslim "credincios") Mahomedan; p. restr. turc.
Comentariu:
Muslim in araba nu inseamna credincios, cf. defin. d. m. sus. "A crede" in araba este 'amana, de unde si adjectivul/substantivul mu'min. Muslim este derivat din verbul aslama, "a se supune/capitula/inchina". Muslim are in araba sensul de "adept al religiei islamice" si deosebirea este esentiala, or crestinii sunt mu'min-i (credinciosi), dar nicidecum muslim-i (musulmani).
Mahomedan face aluzie la credinta in Mahomed, ceea ce nu este valabil pentru musulmani. Mahomedan este un termen arhaic si depasit. A devenit chiar un tabu in vest, fiind inclus in lista prejudecatilor privind islamul a Univerity of Southern California. De obicei privesc cu ironie eufemizarea limbajului academic sub influenta "political corectness", dar acest caz nu tine de o sensibilitatea culturala exagerata, ci chiar de o confuzie semantica.
Explicarea termenului generic si larg utilizat "musulman" printr-un cuvant obscur si putrezit in arhive - "mahomedan", fara nici o alta explicatie suplimentara mi se pare neinspirata.
ISLAMIST si ISLAMIC nu si-au gasit locul in DEI.
ISLAMISM s.n. . (fr. islamisme) Religie monoteista, influentata de crestinism si mozaism, fundata de profetul Mahomed (622 d. Hr.) si bazata pe perceptele "Coranului"; e larg raspandit in Asia si Africa, avand doua curente principale: sunnismul si siismul. Adeptii islamismului se numesc musulmani sau mahomedani.
ISLAM s.n. . (fr. islam) Islamism; p. ext. totalitatea tarilor, a popoarelor mahomedane.
Comentariu:
Cum scriam, dependenta de franceza, la care ne racordam rar si aleator, ne joaca festa. Intr-adevar termenul islamisme a aprut in Franta in sec. XVIII. Istoria plina de peripetii a acestui cuvant care a pendulat peste Canalul Manecii o gasiti desfasurata de Martin Kramer aici. Iata o adaptare artistica:
Cica inca din sec. XVII francezii numeau islamul mahomethisme, considerandu-l o erezie a crestinismului. Dar Voltaire, care avea un interes nesanatos pentru aceasta religie, a introdus un termen nou - islamisme, care sa o desemneze. A facut-o Voltaire intentionat pentru a influenta vocabularul limbilor engleza si romana si a incurca itele studiilor orientale pentru secole inainte. Termenul s-a raspandit in Europa mai ceva ca ciuma bubonica si in 1900 apare deja in the New English Dictionary cu sensul de "sistemul religios al musulmanilor". Catre 1938 acest termen dispare, in urma unui proces de evolutie prin economia cernelii, fiind inlocuit de Islam, un cuvant mult mai scurt si adaptat conditiilor impuse de criza economica din 1929. Se parea ca fantoma islamismului nu va mai bantui Europa, dar spiritul inventiv francez nu s-a linistit si in 1970 un nou cuvant a fost inventat - cuvantul islamisme! Aoleu, veti spune, mosule, matale ai incurcat ceva, francezii deja inventasera cuvantul 100 de ani in urma! Da, e adevarat. Folosindu-se de momentul cand romanii nu erau racordati la cultura franceza, (pasoptistii intre timp murisera) pentru a genera un avantaj lingvistic competititv, transformatorii nostri de vaci in boi, au dat un nou sens termenului, cel de "ideologie politica ce vede in Islam nu doar o religie ci un sistem politic". Termenul, aparut in capitala modei, inlocuieste vechiul "fundamentalism" in mai toata Europa. La moment, atat in engleza, cat si in franceza, islamism desemneaza ideologia politica, iar islamul religia. Dar in romana, in romana? ma veti intreba nerabdatori...
Dragii mosului, o veche legenda daco-romana, spune ca odata cu intrarea Romaniei in UE...
Trebuie sa mentionez ca Ionut Apahideanu a abordat problema aici. Scurta mea polemica cu dumnealui pe care o gasiti acolo, nu trebuie sa va influenteze impresia privind calitatea articolului, care abordeaza tema profund. Nu am continuat discutia din principiul ca nu vorbesc cu cei care considera ca pluralul cuvantului islamii este islamiium, in loc de islamiiun, si inca ma mai trimit la profesori de araba dupa sfaturi. Un principiu pe care sper ca il urmati si voi.
Ma intorc la definitia islamismului din DEI. Din lungimile definitiilor, intelegem ca termenul de baza pentru desemnarea aceste religii este islamismul. De fapt in uz, este invers.
Un alt nod in gat pe care o genereaza aceasta, este incorcondanta pozitionarii autorului. Pe de o parte el declara ca islamul este influentat de crestinism si mozaism, informatie ce intra in contradictie cu credinta islamica in faptul ca aceasta vine sa le corecteze pe primele doua. Dar autorul nici nu trebuie sa dea definitii din perspectiva isklamica, nu? Pe de alta parte este recunoscuta calitatea de profet a lui Mahomed. Coranul, care e nume propriu in romana, este plasat intre ghilimele. (asta deja e o mica rautate pentru a anunta sfarsitul textului)
Text ascuns, pentru cautatorii de adevar!
Dictionarul Enciclopedic Ilustrat (Cartier, 2003):
MUSULMAN, A adj., s.m. si f. (fr. musulman; cf. ar. muslim "credincios") Mahomedan; p. restr. turc.
Comentariu:
Muslim in araba nu inseamna credincios, cf. defin. d. m. sus. "A crede" in araba este 'amana, de unde si adjectivul/substantivul mu'min. Muslim este derivat din verbul aslama, "a se supune/capitula/inchina". Muslim are in araba sensul de "adept al religiei islamice" si deosebirea este esentiala, or crestinii sunt mu'min-i (credinciosi), dar nicidecum muslim-i (musulmani).
Mahomedan face aluzie la credinta in Mahomed, ceea ce nu este valabil pentru musulmani. Mahomedan este un termen arhaic si depasit. A devenit chiar un tabu in vest, fiind inclus in lista prejudecatilor privind islamul a Univerity of Southern California. De obicei privesc cu ironie eufemizarea limbajului academic sub influenta "political corectness", dar acest caz nu tine de o sensibilitatea culturala exagerata, ci chiar de o confuzie semantica.
Explicarea termenului generic si larg utilizat "musulman" printr-un cuvant obscur si putrezit in arhive - "mahomedan", fara nici o alta explicatie suplimentara mi se pare neinspirata.
ISLAMIST si ISLAMIC nu si-au gasit locul in DEI.
ISLAMISM s.n. . (fr. islamisme) Religie monoteista, influentata de crestinism si mozaism, fundata de profetul Mahomed (622 d. Hr.) si bazata pe perceptele "Coranului"; e larg raspandit in Asia si Africa, avand doua curente principale: sunnismul si siismul. Adeptii islamismului se numesc musulmani sau mahomedani.
ISLAM s.n. . (fr. islam) Islamism; p. ext. totalitatea tarilor, a popoarelor mahomedane.
Comentariu:
Cum scriam, dependenta de franceza, la care ne racordam rar si aleator, ne joaca festa. Intr-adevar termenul islamisme a aprut in Franta in sec. XVIII. Istoria plina de peripetii a acestui cuvant care a pendulat peste Canalul Manecii o gasiti desfasurata de Martin Kramer aici. Iata o adaptare artistica:
Cica inca din sec. XVII francezii numeau islamul mahomethisme, considerandu-l o erezie a crestinismului. Dar Voltaire, care avea un interes nesanatos pentru aceasta religie, a introdus un termen nou - islamisme, care sa o desemneze. A facut-o Voltaire intentionat pentru a influenta vocabularul limbilor engleza si romana si a incurca itele studiilor orientale pentru secole inainte. Termenul s-a raspandit in Europa mai ceva ca ciuma bubonica si in 1900 apare deja in the New English Dictionary cu sensul de "sistemul religios al musulmanilor". Catre 1938 acest termen dispare, in urma unui proces de evolutie prin economia cernelii, fiind inlocuit de Islam, un cuvant mult mai scurt si adaptat conditiilor impuse de criza economica din 1929. Se parea ca fantoma islamismului nu va mai bantui Europa, dar spiritul inventiv francez nu s-a linistit si in 1970 un nou cuvant a fost inventat - cuvantul islamisme! Aoleu, veti spune, mosule, matale ai incurcat ceva, francezii deja inventasera cuvantul 100 de ani in urma! Da, e adevarat. Folosindu-se de momentul cand romanii nu erau racordati la cultura franceza, (pasoptistii intre timp murisera) pentru a genera un avantaj lingvistic competititv, transformatorii nostri de vaci in boi, au dat un nou sens termenului, cel de "ideologie politica ce vede in Islam nu doar o religie ci un sistem politic". Termenul, aparut in capitala modei, inlocuieste vechiul "fundamentalism" in mai toata Europa. La moment, atat in engleza, cat si in franceza, islamism desemneaza ideologia politica, iar islamul religia. Dar in romana, in romana? ma veti intreba nerabdatori...
Dragii mosului, o veche legenda daco-romana, spune ca odata cu intrarea Romaniei in UE...
Trebuie sa mentionez ca Ionut Apahideanu a abordat problema aici. Scurta mea polemica cu dumnealui pe care o gasiti acolo, nu trebuie sa va influenteze impresia privind calitatea articolului, care abordeaza tema profund. Nu am continuat discutia din principiul ca nu vorbesc cu cei care considera ca pluralul cuvantului islamii este islamiium, in loc de islamiiun, si inca ma mai trimit la profesori de araba dupa sfaturi. Un principiu pe care sper ca il urmati si voi.
Ma intorc la definitia islamismului din DEI. Din lungimile definitiilor, intelegem ca termenul de baza pentru desemnarea aceste religii este islamismul. De fapt in uz, este invers.
Un alt nod in gat pe care o genereaza aceasta, este incorcondanta pozitionarii autorului. Pe de o parte el declara ca islamul este influentat de crestinism si mozaism, informatie ce intra in contradictie cu credinta islamica in faptul ca aceasta vine sa le corecteze pe primele doua. Dar autorul nici nu trebuie sa dea definitii din perspectiva isklamica, nu? Pe de alta parte este recunoscuta calitatea de profet a lui Mahomed. Coranul, care e nume propriu in romana, este plasat intre ghilimele. (asta deja e o mica rautate pentru a anunta sfarsitul textului)
Text ascuns, pentru cautatorii de adevar!
vineri, 2 februarie 2007
Wikipedia in Moldoveneasca
M-am alaturat si eu actiunii de bombardare a Wikipediei cu mesaje informative privind aberatia cu introducerea versiunii moldoveneasca a enciclopediei. Am primit un mesaj de raspuns, ca tema se discuta, chestiunea este cunoscuta, multumesc.
Raspunsul pe care l-a primit Nicu Popescu e mult mai desfasurat si interesant. Doar cateva semne de intrebare care mi-au aparut la o lectura rapida:
The reasons why the Latin transcription is called Romanian and not Moldovan are at least twofold: first, because Romanian has always been written in a Latin transcription (unlike Moldovan)...
that [Moldovan] is the only name which has ever been applied to Romanian (or Moldovan) when written in a Cyrillic alphabet.
Ambele presupuneri sunt gresite! Rugam Wikipedia sa consulte Wikipedia si sa gaseasca informatia despre cel mai vechi document pastrat scris in limba romana care distruge ambele argumente. Au si o poza acolo - limba romana si-a creat primele texte cu caracter chirilic. Tot asa cum monumentele limbii norvegiene si daneze sunt scrise in alfabetul runic. Ca de araba nici nu mai pomenesc - a folosit caractere nabateice, haseice, arameice si zeci de versiuni proprii care nu au rezistat istoriei. Ce-ar fi sa cream cate o "limba" pentru fiecare din ele?
Din interes am vizitat cateva pagini pe ea si am vazut ca de fapt e un "copy paste" a versiunii romanesti. M-a veselit faptul ca la "Islamizm" textul trece de la caractere chirilice la latine foarte lin, si ramane asa - latin - in proportie de 80%.
[...] Оамень ай Кэрций. Исламул аре трей рамурь принчипале де крединцэ, базате ын спечиал пе дезакордул историк привинд сукчесиуня ауторицэций дупэ моартя луй Мухаммад; ачестя сунт куноскуте ка Исламизм Суннит, Шийт ши Харижите.
Baza credinţei islamice se găseşte în shahādatān ("două mărturii"): lā ilāhā illā-llāhu; muhammadur-rasūlu-llāhi — "Nu există alt dumnezeu în afară de Dumnezeu; Muhammad este mesagerul lui Dumnezeu". Pentru a deveni musulman, o persoană [...]
E clar ca cineva s-a chinuit sa re-scrie un text romanesc cu caractere chirilice, dar s-a plictisit si a renuntat. Un exemplu demn de urmat.
Raspunsul pe care l-a primit Nicu Popescu e mult mai desfasurat si interesant. Doar cateva semne de intrebare care mi-au aparut la o lectura rapida:
The reasons why the Latin transcription is called Romanian and not Moldovan are at least twofold: first, because Romanian has always been written in a Latin transcription (unlike Moldovan)...
that [Moldovan] is the only name which has ever been applied to Romanian (or Moldovan) when written in a Cyrillic alphabet.
Ambele presupuneri sunt gresite! Rugam Wikipedia sa consulte Wikipedia si sa gaseasca informatia despre cel mai vechi document pastrat scris in limba romana care distruge ambele argumente. Au si o poza acolo - limba romana si-a creat primele texte cu caracter chirilic. Tot asa cum monumentele limbii norvegiene si daneze sunt scrise in alfabetul runic. Ca de araba nici nu mai pomenesc - a folosit caractere nabateice, haseice, arameice si zeci de versiuni proprii care nu au rezistat istoriei. Ce-ar fi sa cream cate o "limba" pentru fiecare din ele?
Din interes am vizitat cateva pagini pe ea si am vazut ca de fapt e un "copy paste" a versiunii romanesti. M-a veselit faptul ca la "Islamizm" textul trece de la caractere chirilice la latine foarte lin, si ramane asa - latin - in proportie de 80%.
[...] Оамень ай Кэрций. Исламул аре трей рамурь принчипале де крединцэ, базате ын спечиал пе дезакордул историк привинд сукчесиуня ауторицэций дупэ моартя луй Мухаммад; ачестя сунт куноскуте ка Исламизм Суннит, Шийт ши Харижите.
Baza credinţei islamice se găseşte în shahādatān ("două mărturii"): lā ilāhā illā-llāhu; muhammadur-rasūlu-llāhi — "Nu există alt dumnezeu în afară de Dumnezeu; Muhammad este mesagerul lui Dumnezeu". Pentru a deveni musulman, o persoană [...]
E clar ca cineva s-a chinuit sa re-scrie un text romanesc cu caractere chirilice, dar s-a plictisit si a renuntat. Un exemplu demn de urmat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Despre Mine
- Ion Grosu
- Specialist în comunicare. Bio: Eliade, Jurnalistica/USM, Radio Antena C, BizPro/DAI, Filosofia/USM, PDBA/CNFA, Entranse 2YB, UNDP Global Compact, DFID/SND+,
Meditatie
Logo de neţară