Musulmanul prototip şi credinţa fanatică a islamofobului în Coran. Lingura nu există...

...i-a spus băieţelul lui Neo în Matrix. O să scriu despre o altă realitate virtuală - musulmanul. Pentru majoritatea oamenilor cu care discut despre islam şi musulmani, cei peste 1,000,000,000 de musulmani sunt concentraţi în două figuri foarte concrete - mujahedinul (cel aflat pe calea războiului sfânt) îmbrăcat în alb, cu turban şi înarmat cu un Kalaşnikov. Acesta este un fanatic, gata să se explodeze în mijlocul unor mulţimi de oameni, mereu se roagă şi se ascunde prin pustiu şi munţi. A doua figură este o femeie îmbrăcată în negru, căreia i se văd doar ochii de sub haine. Aceasta este ţinută în casă, oprimată şi bătută.

Muslim Matrix. Follow the Holy Book.

Sunt mai multe surse ale acestor două imagini. Prima - care este şi prima sursă de construire a realităţii personale pentru această majoritate - este televizorul. La ea nu o să mă opresc mult. Ştirile TV mutilează realitatea - ştim cu toţii, înţelegem acest lucru, dar nimic de la asta nu se schimbă. Crâmpeiele de realitate care ne sunt alese pentru a ne fi prezentate sunt cele care ne emoţionează cel mai mult. Emoţia cea mai simplu de generat este desigur frica de aceea cele mai importante ştiri sunt cele cu cei mai mulţi morţi, cele mai mari dezastre, cele mai straşnice scumpiri şamd.

O altă sursă a acestei imagini, din ce în ce mai populară la polemiştii de limbă română este Coranul. Sursa este accesibilă desigur unei minorităţi, dar toţi polemiştii găsesc ca argument final pentru orice afirmaţie câte un citat din Coran. De exemplu 2:190-191 e un citat care bagă în groază orice cititor.

Asemenea versete nu pot lăsa indiferent nici o persoană sensibilă, inclusiv pe mine. Ele funcţionează ca şi ştirile de aceea şi sunt populare printre cei cărora le place să ne bage în groază cu islamul.

Ceea ce uită aceşti cercetători este că ceea ce este scris în Coran nu desemnează în mod neapărat o realitate din lumea islamică. Este foarte greu să-i convingi de asta. "Cum adică nu-i adevărat, dacă e scris în Coran?" Credinţa asta în adevărul final al textului Coranic în descrierea societăţii islamice este hilar de mare islamofobi. Mare ironie. Cei care critică islamul se bazează de obicei pe faptul că în Coran se ascunde adevărul final despre musulmani.

Nu este aşa. E drept că nici un musulman nu o să-ţi spună cu text deschis că unele percepte sunt ignorate tacit în societatea musulmană. Ca de exemplu pedepsirea desfrânaţilor şi a adulterinilor prin omor cu pietre. Cred că cel puţin de vreo 50 de ani în Siria, Iordania şi Egipt nu au avut loc asemenea pedepse. Cu toate că fenomenul există şi sunt musulmani care ştiu de el. Despre această ignorare se preferă să se tacă.

În mod similar nici un creştin normal la cap nu o să taie mâna unei femei care a atins un bărbat de organele genitale (Deuteronom 25:11).

De aceea atunci când studiem Coranul, trebuie să înţelegem că studiem Coranul şi nu Islamul. Aceasta este cartea sfântă a religiei islamice. Este o parte importantă a islamului. Dar nu întotdeauna musulmanii îşi iau deciziile în baza perceptelor coranice şi de multe ori le ignoră, cu toate că n-o să recunoască acest lucru.

Cheeese.

Cât despre realitatea virtuală, pentru a scăpa de aceste prejudecăţi vă propun un exerciţiu. Imaginaţi-vă şi meditaţi la viaţa unui musulman brutar, student, filolog, şofer de tramvai,
deputat, farmacist. Acum o musulmancă şef de întreprindere, profesoară, deputat, farmacistă, şoferiţă şi de ce nu - blogger.

Aaaaauuuuummmmm!

Polemica - 3: De ce musulmanii nu numesc pe Dumnezeu tată

Găsiţi mai jos un comentariu de-al meu la articolul lui Almekkan "Dumnezeu pedepseşte pe cine iubeşte 1". Iarăşi fără diacritice, din păcate.

Iata care este logica din spatele acestui verset. Islamul, ca si toate religiile abraamice, combate idolatria. Din aceatsa cauza exista o interdictie a reprezentarii lui Dumnezeu ca desen sau sculptura. Aceasta vine de la faptul ca oamenii sunt ispititi sa divinizeze materia fizica si nu pe Dumnezeu. Acest lucru se poate vedea in bisericile noastre in care oamenii saruta icoanele sau in practica calatoriei cu icoanele “facatoare de minuni” care nu este altceva decat idolatrie.
La fel sunt interzise si reprezentarile omului, care a fost facut dupa chipul lui Dumnezeu. Din aceasta cauza in moschei nu o sa gasesti reprezentari ale oamenilor sau ale sfintilor sau ale lui Dumnezeu asa cum gasesti in biserici.
In traditia islamica avem (enumerate din Coran) 99 de nume ale lui Dumnezeu - Allah, al-Rahim (Milostivul), as-Salam (Pacea), al-Qadir (Puternicul) etc. Dar nicaeri Dumnezeu nu este numit tatal. De ce? Pentru ca in etica islamica este permis sa numim pe Dumnezeu cu nume ABSTRACTE, care nu fac trimitere la ceva concret din lumea care ne inconjoara tocmai pentru a nu permite oamenilor sa cada in idolatrie. Cuvantul tata face trimitere la o relatie concreta si pentru fiecare din noi la o persoana concreta care are viata si trasaturi materiale, pamantesti. Respectiv acest cuvant creeaza diferite asocieri care sunt incompatibile cu divinitatea. De exemplu inchipue-ti un copil molestat de tatal sau asa cum sunt mii in toata lumea. Cuvantul tata are pentru el asocieri negative si diabolice pentru ca tatal sau l-a supus suferintelor. Acum de fiecare data cand va auzi ca Dumnezeu este tatal nostru, el va avea asociere cu tatl sau si aceste asocieri sunt pamantesti, fizice si imposibil de aplicat pentru Divinitate.

Iata o singura interpretare a acestui verset bazata pe o lectie a seicului Ahmed Deedat despre care poti afla multe pe youtube sau Google Video.

Acum compara aceasta interpretare care ti-a fost oferita printr-un intermediar si deci este inferioara originalului cu parerea ta spusa intr-o doara bazata pe un citat luat izolat.

Nu ma deranjeaza atitudinea ta negativa fata de islam - o inteleg si o respect - este treaba fiecaruia sa aiba opinii si atitudini. Ma deranjeaza calitatea precara a analizelor. Asa cum astept de la un analist economic o parere informata, bazata pe lecturi profunde si formulata coerent, care ma va ajuta sa inteleg un fenomen economic sau altul mai bine decat as putea eu cu limitarile mele intr-un domeniu strain, asa astept de la cineva care se apuca sa scrie despre religii o opinie profunda despre fenomenele religioase, inclusiv islamul.

Din pacate atitudinea ta este departe de aceste asteptari ale mele.

Polemica 2 - Despre Biblie si Coran

Comentariu la articolul Care credinţă este mai puternică sau care este calea spre cer?

(scuze pentru lipsa semnelor diacritice in aceste comentarii)

Titlul trebuie corectat probabil. Credinta tine de fiecare om si nu este aceeasi la toti reprezentatii unei religii.

Afirmatia lui cineva are rezon daca o interpretam ca "spre deosebire de Budism si Islam, religia Crestina are surse incoerente si care se contrazic foarte des, ceea ce aduce la slabirea credintei, divergente majore intre teologi si aparitia a numeroase secte".

Deoarece Biblia insumeaza un numar mare de carti scrise de-a lungul a peste o mie de ani, de foarte multi autori (1) si dat fiind ca exista numeroase versiuni ale acesteea - versiunea catolica, cea ortodoxa, versiuni ale protestantilor, versiunea "revised" s.a.m.d (2); si mai apare si problema traducerilor, care, fiind facute de oameni, nu sunt perfecte(3) , islamul cu rigoarea si ordinea care este mentinuta in sursele sale pare mult mai bine organizat.

Musulmanii au adunat cuvintele lui Dumnezeu in Coran, cuvintele profetului Muhammad in Hadith, cuvintele martorilor evenimentelor descrise in carti de istorie, cuvintele teologilor islamici in Fiqh si Tafsir, iar legendele si povestile in carti simple, care nu au valoare religioasa.

In Biblie toate acestea sunt impreuna. Avem cuvintele lui Dumnezeu - ex:
Dumnezeu a zis: "Sa fie lumina!" Si a fost lumina. (Fac. 1:3)

Cuvintele profetilor:
Moise a zis: "Am sa ma intorc sa vad ce este aceasta vedenie minunata, si pentru ce nu se mistuie rugul." (Exod. 3:3)
Cine spune aceste cuvinte, Dumnezeu? Nu. Le spune Moise, care a fost om simplu ales de Dumnezeu sa comunice cu oamenii, adica un profet.

Cuvintele martorilor:
"Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început, şi au ajuns slujitori ai cuvântului, am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele, ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor, pe care le-ai primit prin viu grai." (Luca 1-4)
Cine este acest eu din "am ales si eu cu cale". Este Dumnezeu? Nu. Este vre-un profet? Nu. E Luca, martor la evenimente.

Si asa mai departe - pentru istorii/litaratura vezi "Cantarea cantarilor", pentru teologi vezi Iuda, care nu este nici Dumnezeu, nici profet, nici martor, ci un om invatat care se da cu parerea.

In Coran, pe de alta parte vei gasi numai cuvintele lui Dumnezeu. De exemplu musulmanii stiu ca Suratu-l Ikhlas (112), despre care am mai pomenit, a fost pogorata direct lui Muhammad in urmatoarele conditii. Un grup de crestini a venit la Medina si a inceput o disputa teologica cu Muhammad. Intr-un moment ei au pus intrebarea "Cine este Dumnezeu la care te inchini?". Si atunci Muhammad s-a rugat in gand la Dumnezeu sa-i dea un raspuns atotcuprinzator . Si Dumnezeu i-a spus: “Spune Dumnezeu este unul. Dumnezeu este vesnic. Nu a nascut si nu este nascut. Si nu este asemenea lui nimeni”.

Si numai aceste cuvinte apar in Coran. Nu apare Muhammad, nu apar crestinii, nu apare Medina. De ce? Pentru ca in Coran sunt numai cuvintele lui Dumnezeu. Detaliile le aflam din Hadith, din istorii din marturii. Dar nu din Coran.

O sa revin.