Despre întâmplarea învăţăturii

Presupun că nu ştiu nimic. Şi că nu pot face nimic bine. Până la capăt. Cum trebuie.

Sunt foarte puţini oameni care ştiu bine să facă un anumit lucru. Cafea, de exemplu. Cunoaşteţi vreunul?

Am citi mult şi nu am înţeles nimic. Am memorat multe, câte ceva am interpretat şi în baza interpretărilor am aplicat în viaţă sau în ideile care mi s-au întâmplat.

Pe de altă parte :) să presupunem că Gata Kamski este cel mai bun şahist din lume. Primul lucru la care mă gândesc este că pentru a deveni şahist bun trebuie să învăţ de la Gata Kamski. Dar Gata Kamski nu e cel mai bun antrenor din lume. Şi nici nu e bun pentru începători - mai mult decât atât (cu toate că ce poate fi mai mult decât atât?:) un antrenor de la şcoala de şah e mult mai bun decât Gata Kamski la predarea şahului pentru începători. Şi dacă e vorba de începători, or toţi suntem începători, atunci un antrenor pentru copii e mai bun chiar decât cel mai bun antrenor din lume. Adică oricum dintâi obţii categoria 3, pe urmă categoria 2, pe urmă categoria 1, pe urmă titlul emerit de candidat în maeştri şi începi să cauţi antrenor mai bun. Apoi ajungi maestru, maestru internaţional şi mare maestru şi atunci are sens să înveţi de la Gata Kamski.

Cu alte cuvinte am încercat chiar să re-scriu ce citesc sau să lecturez în glas, dar nu prea înţeleg. Cam pribluesc (Soroca style) eu câte ceva, dar nu ajută.

Închipuiţi-vă un pianist de rahat care a cântat de paisprezece milioane şase sute treizeci şi două de mii trei sute patruzeci şi nouă de ori o oarecare octavă sau cântecel. El are mai multă experienţă decât Oscar Peterson (să zicem). El a cântat la pian mai mult timp! (Applazuze ;)