Polemica 2 - Despre Biblie si Coran

Comentariu la articolul Care credinţă este mai puternică sau care este calea spre cer?

(scuze pentru lipsa semnelor diacritice in aceste comentarii)

Titlul trebuie corectat probabil. Credinta tine de fiecare om si nu este aceeasi la toti reprezentatii unei religii.

Afirmatia lui cineva are rezon daca o interpretam ca "spre deosebire de Budism si Islam, religia Crestina are surse incoerente si care se contrazic foarte des, ceea ce aduce la slabirea credintei, divergente majore intre teologi si aparitia a numeroase secte".

Deoarece Biblia insumeaza un numar mare de carti scrise de-a lungul a peste o mie de ani, de foarte multi autori (1) si dat fiind ca exista numeroase versiuni ale acesteea - versiunea catolica, cea ortodoxa, versiuni ale protestantilor, versiunea "revised" s.a.m.d (2); si mai apare si problema traducerilor, care, fiind facute de oameni, nu sunt perfecte(3) , islamul cu rigoarea si ordinea care este mentinuta in sursele sale pare mult mai bine organizat.

Musulmanii au adunat cuvintele lui Dumnezeu in Coran, cuvintele profetului Muhammad in Hadith, cuvintele martorilor evenimentelor descrise in carti de istorie, cuvintele teologilor islamici in Fiqh si Tafsir, iar legendele si povestile in carti simple, care nu au valoare religioasa.

In Biblie toate acestea sunt impreuna. Avem cuvintele lui Dumnezeu - ex:
Dumnezeu a zis: "Sa fie lumina!" Si a fost lumina. (Fac. 1:3)

Cuvintele profetilor:
Moise a zis: "Am sa ma intorc sa vad ce este aceasta vedenie minunata, si pentru ce nu se mistuie rugul." (Exod. 3:3)
Cine spune aceste cuvinte, Dumnezeu? Nu. Le spune Moise, care a fost om simplu ales de Dumnezeu sa comunice cu oamenii, adica un profet.

Cuvintele martorilor:
"Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început, şi au ajuns slujitori ai cuvântului, am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele, ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor, pe care le-ai primit prin viu grai." (Luca 1-4)
Cine este acest eu din "am ales si eu cu cale". Este Dumnezeu? Nu. Este vre-un profet? Nu. E Luca, martor la evenimente.

Si asa mai departe - pentru istorii/litaratura vezi "Cantarea cantarilor", pentru teologi vezi Iuda, care nu este nici Dumnezeu, nici profet, nici martor, ci un om invatat care se da cu parerea.

In Coran, pe de alta parte vei gasi numai cuvintele lui Dumnezeu. De exemplu musulmanii stiu ca Suratu-l Ikhlas (112), despre care am mai pomenit, a fost pogorata direct lui Muhammad in urmatoarele conditii. Un grup de crestini a venit la Medina si a inceput o disputa teologica cu Muhammad. Intr-un moment ei au pus intrebarea "Cine este Dumnezeu la care te inchini?". Si atunci Muhammad s-a rugat in gand la Dumnezeu sa-i dea un raspuns atotcuprinzator . Si Dumnezeu i-a spus: “Spune Dumnezeu este unul. Dumnezeu este vesnic. Nu a nascut si nu este nascut. Si nu este asemenea lui nimeni”.

Si numai aceste cuvinte apar in Coran. Nu apare Muhammad, nu apar crestinii, nu apare Medina. De ce? Pentru ca in Coran sunt numai cuvintele lui Dumnezeu. Detaliile le aflam din Hadith, din istorii din marturii. Dar nu din Coran.

O sa revin.